Pâinea cea de toate zilele

Suntem răi Părinte şi netrebnici,
N-ascultăm de-al Duhului îndemn,
Când gustăm din pâinea-mbelşugată
Nu vedem al Bunătăţii semn.

Între patimi şi neprihănire,
Alergăm spre-al patimei blestem...
N-ascultăm îndemnurile-Ţi sfinte,
Din belşug dai pâine să avem.

Când sătui de hrană şi-mbuibare
Curg din noi al vorbelor şuvoi,
Nu rostim vreo mulţumire Doamne,
Ci-mproşcăm spre Tine cu noroi.

Paşii ni-i purtăm pe căi deşarte,
De al dragostei izvor fugim.
Când ne chemi la Golgota iertării,
Sărim grabnic să Te răstignim.

Suntem plini de răutăţi şi ură,
Doar păcatul stăpâneşte-n noi.
Carne suntem, sânge şi-ntuneric...
Smulge-al firii blestemat altoi!

Nu ne spulbera pentru păcate
Ci ne-mbracă cu-al iertării har,
Veşnicii de mulţumiri, Părinte,
Să aducem pe al Tău altar.