Mărturisire

MĂRTURISIRE


Altarul de rugăciune... l-am neglijat.
De înștiințările Tale... nu prea mi-a păsat.
La părtășie cu frații... n-am prea alergat.
Doamne! Merit bolile... ce peste mine ai lăsat.
Mult prea des... prea mult... Te-am supărat.

Am făcut... doar... ce... mie îmi place.
N-am ținut seama... de ce Îți displace.
N-am făcut binele... ce-l puteam face.
N-am trăit cu semenii... totdeauna în pace.
Mi-e jenă... sufletul meu în durere zace.

Mă poți ierta, Domnul meu?
Mai vrei să alini... sufletul greu?
Mi-e rușine... Bunule Dumnezeu.
Chiar merit să m-arunci ca pe un deșeu.
Curăță-mă de aluatul de fariseu.

Nu mă pedepsi... să nu mă nimicești.
Ci cu îndurare... să mă sfințești.
Mi-e scârbă de mine! Mă mai iubești?
Tu... Doamne dacă vrei... poți să mă curătești.
În îndurarea Ta... să mă însuflețești.

Te rog să ierți: nebunia... nesăbuința mea.
Nelegiuirea... ce-a făcut inima rea.
Prostia... ce mintea mea o robea.
Infamia... inconștiența... în care mintea se zbătea.
Te rog, Doamne! ... Dă-mi iertarea Ta!

Iartă-mi mintea: zăbăucă, rătăcită...
Iartă căderile mele... adesea în ispită.
Izbăvește-mi inima de moarte rănită.
Nu lăsa groapa morții deschisă... să mă înghită.
Preschimbă-mă... să fiu neprihănită.

Ai milă! ... Ai milă! ... Ai milă! ...
Mi-e viața... în boală febrilă.
Metamorfozează-mă... sunt o fosilă.
Nu mă depărta... nu mă strivi... sunt fragilă.
Deschide în viața mea... o nouă filă.

Nu mă lepăda de la Tine, Doamne!
Îndură-Te! ... Aștept din iubire... semne.
Viața mea cu toate zilele Îți aparține.
Poartă-mi pașii cu îndurare... în ascensiune.
Să fiu cu eternitatea... în coeziune.

Doamne... Tu... mă cunoști pe nume.
Sfințește-mă! ... Până viața nu apune.
Cu un scop... anume... am venit pe lume.
Ai avut un plan cu mine... îndurarea Ta, îmi spune.
Să port ale Tale semne... dă-mi înțelepciune.