Isuse, când vin dinspre Tine

Isuse, când vin dinspre Tine
de soare-mi simt ochii că dor,
şi marile aripi mi-s pline
de praful de aur din zbor.

Isuse, fii slăvit,
de harul fericit,
cu care vin - cu care vin
oricând mă-nchin.

Când ceasul de taină sfârşeşte
şi-ntorc de pe munte în jos,
pe frunte mai simt că-mi luceşte
cununa de har luminos.

Ce greu paşii mei vin spre vale
când ochii mei vor şi mai vor
lumina privirilor Tale
şi harul rămas pe Tabor.

O, dulce-ntâlnire divină
pe Munte cu Sfântul Mister,
ia-mi duhul odată-n lumină
şi-n veci nu-l mai întoarce din cer.