În camera de sus

ÎN CAMERA DE SUS
Se lasă înserarea, mă tem de întuneric,
De vine noaptea neagră, mă tem că o să mă împiedic,
M-așez la rugăciune, mă rog cu frații mei,
Să nu cădem pe cale, curând acasă ne iei.

Am obosit prea mult, în alergarea noastră,
De este fără Tine, avem viața sihastră,
Privesc, cum peste deal, curând soarele piere,
Tu ești al nostru Soare, în noapte dai putere.

E timpul înserării, e timpul de pe urmă,
Cădem în rugăciune, suntem din a Ta turmă,
Lucrarea a fost făcută, iar noi am acceptat,
Și în cântare sfântă o odă am înălțat.

Se lasă înserarea, ne agățăm de Tine,
Noi știm, spune Scriptura, că mult nu va fi bine,
Îmbracă-ne cu Tine, trimite Duhul sfânt,
De ducem lupta singuri, pierim pe acest pământ.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Privesc în depărtare, privesc spre asfințit,
Azi a plouat mai mult, și m-am gândit la Tine,
Aș vrea ca Duhul sfânt să ploaie peste mine.

Stropește-ne cu harul iertării, cu îndurare,
Avem de dus o luptă, o luptă, o încercare,
Ne vrei doar diamante, nu vrei nici pic de zgură,
Avem un etalon, Cuvântul ca măsură.

Avem o lege dată, ce spune foarte clar,
Păcatul îl numește spurcat, gunoi, murdar,
Noi știm că am greșit, suntem cei păcătoși,
Prin harul Tău puternic, suntem din groapă scoși.

Privesc luna cum urcă, în vârf de deal se așează,
Lumina este slabă, creștinul priveghează,
Noi stăm uniți în rugă și noaptea așteptăm,
Când vine bezna crudă și mai uniți să stăm.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
M-aplec în rugăciune, m-așez lângă Isus,
Deși sunt obosită, m-a obosit lumescul,
Lângă Isus, eu stau și vreau să ia firescul.

M-aplec în rugăciune, cer îndurarea sfântă,
Eu sunt o muritoare, greșit multe cuvântă,
Vorbesc prea mult, se pare, aș vrea să nu greșesc,
De aceea în rugăciune, eu harul Tău cerșesc.

Trimite Duhul sfânt, mustrarea Ta cerească,
Aș vrea în tot ce fac, credința să sporească,
Să fiu lumină vie, să fiu o călăuză,
Să fac a Ta lucrare, căci nu am nici o scuză.

Nu sunt neștiutoare, cunosc Sfânta Scriptură,
În camera de sus, mă cureți de orice zgură,
Mă vrei un vas de preț, nu vas de lut spurcat,
De aceea, ca Olar, pe roată m-ai urcat.

Eu șlefuirea Ta aș vrea să o primesc,
În camera de sus nu vreau ca să cârtesc,
Doar stau în ascultare, aștept să îmi vorbești,
Îți mulțumesc din suflet, eu simt cât mă iubești.

Pământul se învârte, Tu, Doamne, l-ai creat,
Apoi ai luat humă, în Adam viață ai dat,
O Evă sunt și eu, creată tot de Tine,
De aceea stau în rugă și știu că este bine.

Tu ne-ai creat ca oameni, de noi te-ai îngrijit,
Tot pentru noi, Isuse, pe cruce ai murit,
Pământul ni l-ai dat, o casă efemeră,
Căci viața fără Tine e scurtă, e himeră.

În rugăciune sfântă acum ne-am adunat,
Și ne luăm de mână, afară s-a înserat,
Nu ne bazăm pe noi, suntem nimic pe lume,
Dar ne bazăm pe Tine, căci Tu ne-ai dat un nume.

Nu ne-ai numit orfani, ne-ai dat titlul de fii,
Ne-ai înfiat pe noi, suntem ai Tăi copii,
Ne-ai îmbrăcat cu haina curată, valoroasă,
Coroana ce ne-ai dat-o, e foarte prețioasă.

Îți mulțumim nespus, îți mulțumim fierbinte,
Ai curățit păcatul și nu-l aduci aminte,
Nu ne aduci aminte cât de greșiți am fost,
Dar ne aduci aminte că avem pe lume rost.

De aceea stăm în rugă și vrem să-ți mulțumim,
Ajută-ne, ca rostul pe lume să-l găsim,
Să dovedim prin fapte că noi te-am acceptat,
Căci fapta dovedește, prin fapte am predicat.

Suntem poporul Tău, Tu ne-ai adus aici,
Noi știm că fără Tine suntem nimic, nu mici,
Valoarea ne-o dai Tu, pe cruce ai murit,
Prin asta înțelegem ce mult ne-ai prețuit.

Tu ne-ai chemat aici, iar noi am spus prezent,
În camera de sus nu vreau să fiu absent,
De aceea stăm în rugă, de mână doar cu Tine,
În camera de sus eu vreau să fi cu mine.

Ne așteaptă veșnicia în camera de sus,
În rugăciunea mea pe tine te-am adus,
Eu știu că-s mântuită și am în cer o casă,
Aș vrea să fim vecini, curând plecăm acasă.

Eu te voi căuta, te vreau în veșnicie,
Primește-l pe Hristos, te vrea cu gelozie,
Aștept să ne întâlnim în patria cerească,
Și sper ca ruga noastră în cer să se unească.
Emilia Dinescu