În camera de sus

. ÎN CAMERA DE SUS
Privesc la cer, sunt nori și totul este trist,
Eu știu că pe pământ, azi sunt doar un turist,
În camera de sus eu simt că sunt acasă,
Deși până acasă mai este un ceas, dar lasă.

E multă suferință pe acest pământ murdar,
Dar stau în rugăciune, căci încă este har,
Pregust din bucuria de a fi în veșnicie,
În camera de sus e multă bucurie.

O bucurie sfântă, o pace chiar divină,
În camera de sus în suflet am lumină,
Nu-s singură aici, Hristos m-a așteptat,
Cu frații mei în rugă acum eu am intrat.

E locul favorit, balsam de vindecare,
Aici nu e durere și nu e încercare,
E doar Hristos cu noi, hai, să lăsăm povara,
Să descărcăm necazul, El spală inimioara.

În camera de sus e timpul meu de rugă,
Cuvintele sunt goale, doar inima să plângă,
Și să nu spun nimic, eu tot sunt mângâiată,
În camera de sus mă simt mereu salvată.

De aceea am intrat și sunt încrezătoare,
În camera de sus eu știu, e sărbătoare,
E cerul meu aici, Hristos m-a așteptat,
Aș vrea să-i mulțumesc, pe mine m-a chemat.

Te cheamă și pe tine, în camera de sus,
Hai, să petreci un ceas, aici este Isus,
Un ceas de rugăciune, în lanțul minunat,
În lanțul rugăciunii pe care l-am format.

Noi nu avem vreun merit că am ajuns aici,
Am auzit chemarea și am vrut să ne ridici,
Tot meritul e al Tău, pe cruce ai murit,
Și vrei ca tot pământul să fie mântuit.

Suntem neînsemnați și totuși valoroși,
Am vrea să fim mai mulți, nu suntem numeroși,
Suntem o grupă mică, suntem frați în Hristos,
Te chemăm și pe tine, noi știm, ești valoros.

Valoarea ți-este dată de jertfa pe calvar,
Și nu există plată, primești totul în dar,
E timpul de pe urmă și nu mai este mult,
De aceea te rog, spune: sunt robul Tău, ascult.

În rugăciune sfântă cu toții ne-am unit,
E timpul de pe urmă, e timpul la sfârșit,
Vin vești din depărtare, Scriptura se împlinește,
Curând se încheie harul, Hristos pe nori sosește.

E încă primăvară, pământul e arat,
Trimite lucrătorii, e timp de semănat,
Să aruncăm sămânța, căci sigur va rodi,
Să fim semănători, nu-i timp a ne codi.

Nu trebuie departe de casă ca să pleci,
Poți semăna Cuvântul, exact pe unde treci,
Tu fă-ți lucrarea Ta, sunt mulți în neștiință,
Împrăștie Cuvântul, trăiește prin credință.

Tu nu ai școală multă, nu știi cum să vorbești,
Prin viața Ta vorbește, de aceea tu trăiești,
Să fi un far în noapte, lumină în vecini,
Să împrăștiem parfum, parfum de buni creștini.

E timpul de pe urmă, dar nu este târziu,
Să spui când mergi la piață, la toți, Hristos e viu,
Când pleci în deplasare, oriunde te găsești,
Vorbește de credință, vorbește ce trăiești.

În camera de sus strigăm toți împreună,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Pe liste-s multe nume, acum eu le-am citit.

Tu îi cunoști prea bine, cunoști pe fiecare,
Cunoști ce lupte duce, ce încercare are,
Eu îi predau în brațul ce astăzi ocrotește,
Te rog, cu a Ta milă, pe toți azi îi trezește.

Trezește toți copiii, căci mulți au ațipit,
Alții au plecat în lume și astfel te-au rănit,
Trezește tot poporul, și tineri și bătrâni,
Trezește mapamondul, nu numai pe români.

Curând se încheie harul, de aceea te rugăm,
Ajută-ne, în toate, la ce e scris să stăm,
Nu vrem să ațipim, căci oboseala-i hoață,
Curând se va deschide o nouă dimineață.

Nu va mai fi necaz, nu va mai fi durere,
Dar azi, în rugăciune, cerem a Ta putere,
Îți cerem Duhul sfânt, vrem ploaia Ta târzie,
Dorim cu ardoare cerul, dorim în veșnicie.

Îți mulțumesc fierbinte că încă mai asculți,
Deși nu merităm, Tu încă ne consulți,
Ne sfătuiești în toate și nu ne părăsești,
Îți mulțumesc din suflet că încă ne iubești.

Îți mulțumesc din suflet pentru că sunt în viață,
Și mângâierea Ta, pe mine mă răsfață,
Îți mulțumesc din suflet, mereu îți mulțumesc,
Eu știu că doar prin Tine, cu Tine eu trăiesc.

Îți mulțumesc din suflet, prin vers și poezie,
E harul minunat ce Tu mi l-ai dat mie,
Îți mulțumesc fierbinte, din rugă mă opresc,
Dar cât trăiesc pe lume, eu vreau să-ți mulțumesc.
Emilia Dinescu