În camera de sus

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus noi ne unim ca unul,
La marea de cristal să nu lipsim niciunul,
Cât suntem pe pământ, noi stăm în rugăciune,
Tu ești al nostru Tată, suntem a Ta minune.

Nu avem nici un merit că suntem pe pământ,
Îți cerem cu credință, îți cerem Duhul sfânt,
Să fim doar călăuze, spre Tine vrem să fim
Ca farul în furtună am vrea să strălucim.

Cuvântul Tău să fie un îndreptar mereu,
Să se cunoască-n lume că ne ești Dumnezeu,
Să fie viața noastră, așa cum Tu dorești,
Te rog, primește ruga, pe noi să ne sfințești.

Aș vrea să fiu lumină și să vorbesc de Tine,
Prin viața mea frumoasă, prin fapte, nu în rime,
Ajută-mă să fac doar voia Ta divină,
Și pentru cei din jur aș vrea să fiu lumină.

E timpul de pe urmă, e timpul de lucrare,
Trimite lucrătorii să semene în zare,
În cele patru vânturi Cuvântul să ajungă,
E timpul de pe urmă, lumina o să se stingă.

E ultima chemare, e ultimul apel,
E timpul suferinței, noi știm, mai e nițel,
Curând te vom vedea, Tu vei veni pe nori,
Te întreb, dragă creștine, nu îți dorești să zbori?

Morminte vor fi goale, creștinii vor pleca,
Atunci când însuși Domnul, la El îi va chema,
Apoi toți credincioșii care încă trăiesc,
Pe Domnul lor în slavă cu drag îl preamăresc.

În camera de sus vom sta mereu cu Domnul,
Nu vrem să ațipim, să ne apuce somnul,
În rugă ne susținem, aș vrea să te ridic,
Nu eu, ci Domnul slavei, e cel mai bun Amic.
Emilia Dinescu