În camera de sus

ÎN CAMERA DE SUS. .
E timpul rugăciunii în camera de sus,
Suntem prezenți cu toții, prin harul Lui Isus,
Venim la rugăciune, pe liste ne-am înscris,
Prin lanțul rugăciunii satan este învins.

Suntem o grupă mică și nu avem putere,
Noi ne luptăm cu multe, și spaimă și durere,
Cât suntem pe pământ, noi suntem încercați,
Vrem să fim vase scumpe, de Tine prelucrați.

Prin harul Tău trăim, prin harul Tău suntem,
Îți cerem Duhul sfânt, nu vrem să ne abatem,
Avem Cuvântul Tău, avem Sfânta Scriptură,
Dar fără Duhul sfânt, suntem doar plini de ură.

Vrem ploaia Ta târzie ca dar îmbelșugat,
Vrem să rodească, Doamne, tot ce ai semănat,
Îți cerem pocăință, îți cerem și putere,
Îți cerem azi în rugă, să facem a Ta vrere.

Noi nu suntem nimic, doar lut murdar și tină,
Suntem murdari din fire, suntem mânjiți de vină,
Prin harul Tău divin putem fi curățați,
Prin jertfa Ta supremă, noi știm, suntem salvați.

În camera de sus ne-am adunat acum,
Suntem uniți cu toții și nu venim oricum,
Ne ținem strâns de mână, cu inima venim,
O punem pe altar, ai Tăi dorim să fim.

Ne-am botezat demult, nu vrem să ne răcim,
Chiar dragostea dintâi, mereu noi ne-o dorim,
Suntem laodiceea, nu vrem să fim pierduți,
Căci fără Duhul Tău suntem doar cei căzuți.

Ne ținem strâns de mână, strigăm la unison,
Căci fără Tine viața e doar un fals fason,
Prin Tine și cu Tine, vom sta pe metereze,
De aceea lanțul rugii nu vrem să înceteze.

Suntem o grupă mică, suntem copiii Tăi,
Noi știm că fără Tine suntem spurcați și răi,
Dar credem că schimbarea e darul Tău suprem,
Și fiindcă vrem schimbarea, prezenți aici suntem.

Am ațipit, se pare, în așteptarea noastră,
Trezește toți copiii, să stea lângă fereastră,
Să stăm de veghe, Tată, să nu mai ațipim,
E timpul de pe urmă și vrem să ne trezim.

E timpul meu de rugă și vin să îți vorbesc,
Eu nu am nici un merit că astăzi mai trăiesc,
Îți mulțumesc din suflet, în viață m-ai ținut,
Deși eu sunt murdară, nimic bun n-am făcut.

Eu ți-am greșit prea multe, Tu însă m-ai iertat,
Și mi-ai dat bucuria să văd câte mi-ai dat,
Sunt zile multe, Tată, în care am rătăcit,
Dar dragostea Ta mare, mereu m-a însoțit.

Nimic din ce am făcut, nu este un lucru bun,
Ajută-mă, cu Tine, de acum eu să adun,
Să nu mai risipesc talantul și al Tău har,
Căci tot ce am și sunt, este doar al Tău dar.

Eu vin la rugăciune, cu lacrimi eu mă rog,
Nu am nimic cu mine și parcă aș fi olog,
Mi-ai dat băieții mei, dar calea au rătăcit,
Doar eu sunt vinovată, amarnic am greșit.

Și inima îmi plânge, ca mine-s foarte mulți,
Ascultă toți părinții, te rog să ne asculți,
Noi ne-am unit în rugă, strigăm pentru copii,
E timpul de pe urmă, curând Tu ai să vii.

Satana i-a atras prin vicii fel de fel,
Noi știm, că îl cunoaștem, știm cât e de mișel,
Strigăm în rugă, Tată, suntem chiar disperați
Căci știm cu multe patimi copiii-s torturați.

Ei cred că le e bine, ei cred că-s fericiți,
Ei nu realizează cât sunt de păcăliți,
Au renunțat la Domnul pentru ce-i efemer,
Trezește-i să înțeleagă că fără Tine, pier.

Mă rog acum fierbinte, ca mamă și bunică,
Te rog să le vorbești, să ștergi din mine frică,
Doresc în veșnicie să-i întâlnesc pe toți,
Pe toți copiii noștri, dar și pe ai mei nepoți.

Ascultă rugăciunea pe care o rostesc,
E inima zdrobită, eu spun ce îmi doresc,
Îi las în mânaTa, eu știu că îi iubești
Mai mult ca mine, Tată, Tu vrei să-i mântuiești.

În camera de sus eu strig lângă altar,
Te rog, trimite, Doamne, trimite al Tău har
La cei ce-n suferință se roagă cu ardoare,
Tu ești al nostru Medic, îți cerem vindecare.

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Prin suferințe grele poporul e lovit,
Spitalele sunt pline, e multă suferință,
Pe patul încercării îți cerem doar credință.

Noi știm, nu mai e mult, sfârșitul va veni,
Și vrem asigurarea că te vom întâlni,
De-i voia Ta ca-n moarte să adormim acum,
Ajută-ne să credem, ne vei trezi oricum.

Tu ești puterea noastră în suferința grea,
Durerea este mare și viața pare rea,
Dar vrem să șlefuiești căci vrem în veșnicie,
Și știm că șlefuirea aduce bucurie.

În camera de sus noi ne unim ca unul,
La marea de cristal să nu lipsim niciunul,
Cât suntem pe pământ, noi stăm în rugăciune,
Tu ești al nostru Tată, suntem a Ta minune.

Nu avem nici un merit că suntem pe pământ,
Îți cerem cu credință, îți cerem Duhul sfânt,
Să fim doar călăuze, spre Tine vrem să fim
Ca farul în furtună am vrea să strălucim.

Cuvântul Tău să fie un îndreptar mereu,
Să se cunoască-n lume că ne ești Dumnezeu,
Să fie viața noastră, așa cum Tu dorești,
Te rog, primește ruga, pe noi să ne sfințești.

Aș vrea să fiu lumină și să vorbesc de Tine,
Prin viața mea frumoasă, prin fapte, nu în rime,
Ajută-mă să fac doar voia Ta divină,
Și pentru cei din jur aș vrea să fiu lumină.

E timpul de pe urmă, e timpul de lucrare,
Trimite lucrătorii să semene în zare,
În cele patru vânturi Cuvântul să ajungă,
E timpul de pe urmă, lumina o să se stingă.

E ultima chemare, e ultimul apel,
E timpul suferinței, noi știm, mai e nițel,
Curând te vom vedea, Tu vei veni pe nori,
Te întreb, dragă creștine, nu îți dorești să zbori?

Morminte vor fi goale, creștinii vor pleca,
Atunci când însuși Domnul, la El îi va chema,
Apoi toți credincioșii care încă trăiesc,
Pe Domnul lor în slavă cu drag îl preamăresc.

În camera de sus vom sta mereu cu Domnul,
Nu vrem să ațipim, să ne apuce somnul,
În rugă ne susținem, aș vrea să te ridic,
Nu eu, ci Domnul slavei, e cel mai bun Amic.
Emilia Dinescu