În camera de sus

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus ne adunăm mereu,
Căci pe pământ nu-i bine, da, pe pământ e greu,
În camera de sus suntem chiar fericiți,
Noi știm în cine credem și suntem mântuiți.

Ce dacă este greu, e timpul cercetării,
E timpul de pe urmă, e vremea încercării,
Trimite Duhul sfânt, pe noi ne întărește,
Și ține-ne de mână, la Tine ne primește.

Nu avem nici un merit că am venit la Tine,
Am auzit chemarea și am ales spre bine,
În alergarea vieții simțeam că nu-i nimic,
Dar am venit la Tine, la Cel mai bun Amic.

Nu avem nici un merit că suntem mântuiți,
În cartea vieții Tale, noi vrem să fim găsiți,
Prin harul Tău puternic și jertfa Ta supremă,
Îți cerem toți în rugă, doar viața cea eternă.

În camera de sus n-aducem nimic bun,
Și faptele ce-s bune, sunt doar cenușă, scrum,
De aceea stăm în rugă și cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie să vină pe pământ.
Emilia Dinescu