În camera de sus

ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii, căci soarele e sus,
Eu vin în lanțul rugii, doar m-a chemat Isus,
Ștafeta rugăciunii acum am preluat,
În camera de sus eu, iată, am intrat.

Îmi dau mâna cu voi, ai mei frați în credință,
Și stăm în rugăciune, surori de biruință,
Nu avem nici un merit că suntem împreună,
Doar stăm uniți în rugă și-n astă săptămână.

Avem o fire slabă și multă suferință,
Îți cerem doar putere, e timp de pocăință,
E timpul de pe urmă, durere și necaz,
Venim uniți în rugă cu lacrimi pe obraz.

E timpul meu de rugă și listele le pun
Pe altarul rugăciunii, eu numele le spun,
Sunt nume multe, Tată, căci mulți te-au părăsit,
Noi i-am trecut pe liste, copii ce te-au iubit.

Aduc în rugăciune și multă suferință,
Căci boala este grea, îți cerem doar credință,
Îți cerem alinare, durerea n-are margini,
Îți cerem vindecare, avem liste, sunt pagini.

Pe liste nu sunt nume, așa cum vede oricine,
Sunt suflete ce strigă, și eu strig azi la Tine,
E suferință multă, sunt boli ce aduc moarte,
Satana, ca turbatul, lovește așa cum poate.

Eu vin la rugăciune prin harul Lui Isus,
Îți mulțumesc din suflet de camera de sus,
E oază de lumină în lumea înnegurată,
E locul unde pacea ne e dată, îndată.

Aduc a mea dorință, doresc ploaia târzie,
Curând va veni Domnul, eu vreau în veșnicie,
Dar nu am nici un merit, prin har sunt mântuită,
Eu cred că-n veșnicie voi fi doar fericită.

Până atunci în rugă, mereu, eu te susțin,
Mă rog pentru orașul de care aparțin,
Pentru vecinii mei mă rog cu disperare,
Și pentru cunoscuți, chiar pentru fiecare.

Aș vrea Cuvântul Tău să fie împrăștiat,
Să te cunoască toți, orice cătun și sat,
Mă rog pentru acei ce astăzi fac lucrare,
În via Ta-i nevoie, nevoia este mare.

Aduc în rugăciune familia frumoasă
Pe care Tu mi-ai dat-o, mă rog pentru a mea casă,
Ei stau departe încă de Adevărul Tău,
Și sufletul îmi plânge, îmi plânge foarte rău.

Mă rog pentru acei ce trăiesc izolați,
Nu că așa doresc, de boală-s încercați,
Sunt mulți ce stau la pat, în ani de suferință,
Nu-i vizitează nimeni, își pierd a lor credință.

Mă rog pentru acei ce-n viață au greșit,
Greșeli ce cu închisoarea, în ani au de plătit,
Trimite-le mustrare, e timp de pocăință,
Tu poți să ștergi păcatul, dar trebuie credință.

Mă rog pentru acei ce s-au culcat flămânzi,
Pentru orfanii care sunt singuri și plăpânzi,
Pentru bătrânii care au fost uitați de ai lor,
Ei plâng și-și roagă moartea, mulți fără Tine mor.

Mă rog pentru acei ce-n lux astăzi trăiesc,
Ei sunt bogați în toate, dar timpul risipesc,
Trezește-i căci pământul și viața-i efemeră,
Cu toată bogăția, omul curând disperă.

E timpul meu de rugă, mă rog chiar pentru mine,
Să mă ajuți să fiu lumină-n astă lume,
Să-mi ții mintea curată, să nu mă lași din brațe,
Căci lumea și cu firea doar caută să înhațe.

Mă rog și pentru tine, tu, cititorul meu,
Aș vrea în veșnicie să mă citești mereu,
Pentru că țelul meu e ca mereu să scriu,
Acceptă-l azi pe Domnul, căci Domnul este viu.

Predau ștafeta rugii în camera de sus,
Vrei să te rogi cu mine, te cheamă azi, Isus,
Pe listele de rugă ne-a înscris pe fiecare,
Ascultă-i astăzi glasul, ascultă a Lui chemare.

E timpul rugăciunii, e timpul de pe urmă,
Eu sunt azi fericită, sunt înfiată-n turmă,
Chemarea-i pentru tine, eu vers pe foaie am pus,
Dar Cel care te cheamă, nu-s eu, este Isus.

Ne cheamă azi la rugă, în grupa virtuală,
În cămăruța noastră, dar inima-i reală,
De mână noi ne prindem și inimi alipim,
Te așteptăm cu sete, spunând în cor amin.
Emilia Dinescu