În camera de sus

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu iată, am venit,
Sunt fericită, Doamne, aici te-am întâlnit,
E timpul meu de rugă, e timpul minunat,
Un ceas de părtășie în lanțul ce ai format.

Noi am venit aici, Tu ne-ai chemat pe nume,
Nu cel de păcătos, avem toți un prenume,
Suntem chemați de Tine, prin harul Tău prezenți,
Aici, acum și-n veci nu vrem să fim absenți.

În camera de sus să facem o chemare,
Să îi chemăm pe toți, e bucurie mare,
În lanțul rugăciunii creat de Dumnezeu,
Eu te invit pe tine, dar nu te invit eu.

Eu sunt o simplă fiică, chemarea e a Lui,
În camera de sus aș vrea și tu să sui,
Este un ceas de rugă ce-ți este destinat,
Ascultă azi chemarea, eu doar te-am invitat.

Suntem o grupă mică, o grupă virtuală,
Dar dragostea și ruga mereu este reală,
Aș vrea să împărtășesc cu tine ruga mea,
Un ceas de priveghere, oricine vrea să stea.

Nu căuta o scuză, doar pleacă-te în rugă,
Căci lacrima fierbinte în cer o să ajungă,
Înscrie-te și tu în lanțul rugăciunii,
Căci timpul nu e timp când tu faci loc minunii.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Ștafeta rugăciunii, cu drag, eu am primit,
În rugăciunea mea aș vrea să mulțumesc,
Eu încă sunt în viață și încă mai trăiesc.

Îți mulțumesc fierbinte că încă mai e har,
Îți mulțumesc de timpul ce Tu mi-l dai ca dar,
Îți mulțumesc din suflet de frați și de surori,
Îți mulțumesc mereu, vrei să fim niște flori.

Parfum de veșnicie e-n camera de sus,
Aici sunt așteptată chiar de al meu Isus,
Ești așteptat și tu, un ceas de priveghere,
Un ceas din timpul Lui, dar Dumnezeu nu cere.

Eu vin la rugăciune și vreau să dăruiesc,
Un pic din bucuria pe care o primesc,
O iau cu mine în lume-n această săptămână,
Te rog, vino, primește, eu îți întind o mână.

De mână stau cu frații și ruga o rostesc,
În rugăciunea mea pe tine te amintesc,
Aș vrea ca Dumnezeu acum să îți vorbească,
Curând va veni Domnul cu oastea Lui cerească.

Până atunci voi sta în camera de sus,
Aici e Domnul meu, m-ascultă ce am de spus,
Cuvinte nerostite și lacrimi și suspine,
Le port cu mine zilnic, nu-i mult și Domnul vine.

Până atunci în rugă eu listele le pun,
Pe altarul rugăciunii eu numele le spun,
Sunt nume multe, Tată, că mulți s-au depărtat,
Satana este șmecher, pe mulți a înșelat.

Sunt tineri fără minte, de lume sunt atrași,
De ar sta pe baricade, ar fi ai Tăi ostași,
Noi i-am crescut cu Tine și plângem de durere,
Strigăm în rugăciune, e singura putere.

Strigăm în rugă, Tată, bolnavii de pe liste,
Prea multe fețe astăzi în suferință, triste,
Venim uniți în rugă, ești Medicul suprem,
Suntem loviți de boală și vindecare vrem.

Dar voia Ta să fie în dreptul tuturor,
Noi stăm uniți în rugă și rănile ne dor,
Te rog să iei durere și pune pace sfântă,
Curând va veni Domnul, vrem să fim toți la nuntă.

Vin vești rele și sumbre, creștinii-s prigoniți,
Mulți stau ascunși în munte, se tem c-or fi găsiți,
Mulți, fără judecată, sunt chiar executați,
Sunt țări unde prigoana este chiar între frați.

Mă rog pentru acei ce astăzi duc Cuvântul,
Împrăștie-l în zare, s-audă tot pământul,
Vestea cea minunată, curând Hristos revine,
Vrea să ne ia acasă pe mine și pe tine.

Aici e libertate, ești liber să vorbești,
Aceeași libertate, pe Domnul să-l primești,
El doar te cheamă azi, El e Mântuitor,
Când se deschide cerul va fi Judecător.

În camera de sus, poate, prea mult am stat,
Aici aș sta mereu, mă simt chiar minunat,
Aduc povara mea, greșeala mea și vina,
Plec de aici alt om, mă învăluie lumina.

Aș vrea să duc lunima în lumea asta mare,
Dar port și o durere, este a mea încercare,
Nu pot să luminez familia mea toată,
Îi pun la rugăciune și strig încă o dată.

Te rog să îi trezești pe cei ce îi iubesc,
Te rog să le vorbești la cei ce-i întâlnesc,
Prin vers și poezie aș vrea să fiu un sol,
Te rog, să duc Cuvântul, dă-mi, Doamne acest rol.

Închei această rugă, închei cu un oftat,
Nu știu de am scris bine, aici eu am lăsat,
O parte din ce sunt, sunt fiica unui Rege,
De aceea n-am să tac, tăcerea nu e lege.

Și lege de ar fi, eu tot am să vorbesc,
Te chem la rugăciune, mă rog cât eu trăiesc,
Nu că aș fi vreo sfântă, nu sunt, dar mă închin,
Doresc cu ardoare cerul și spun decât amin.
Emilia Dinescu