În camera de sus

N CAMERA DE SUS
Eu stau la rugăciune în camera de sus,
În lanțul rugăciunii este cu noi Isus,
Să ne luăm de mână și ruga să înălțăm,
Așa cum stăm acum, cu toții ne rugăm.

Mi-e dor de veșnicie, la fel îți e și ție,
Strigăm în rugăciune, am vrea ca toți să știe,
În camera de sus, suntem bineveniți,
Chiar dacă sunt necazuri, ne simțim ocrotiți.

Venim uniți în rugă și listele le aducem,
Lăsăm povara toată, nu vrem să o mai ducem,
Lăsăm în voia Ta, vrem voia Ta să fie,
Să guste tot poporul eterna bucurie.

Și sufletul îmi plânge când listele citesc,
Sunt nume multe, Tată, copii ce rătăcesc,
Au fost furați de lume, miraj doar de o clipă,
Ei cred că trăiesc viața, dar e de fapt risipă.

Și listele sunt lungi, căci boala s-a înmulțit,
Și tânăr și bătrân este la fel lovit,
E multă suferință, durerea ne doboară,
Îți cerem doar atât, credința să nu moară.

E timpul de pe urmă, satana ne lovește,
Lovește cu necaz, credința o slăbește,
Simțim că sufocarea și lacrima ne arde,
Te rog, luptă cu noi, altfel creștinul cade.

Pune în noi dorința să te servim mereu,
Să nu cedăm în luptă, chiar dacă este greu,
Să ne legăm de Tine, e timpul strâmtorării,
E timpul de pe urmă, e vremea cercetării.

Aduc la Tine, Tată, toată durerea mea,
Aș vrea să te iubească tot omul, toată lumea,
Mă rog pentru vecini și pentru cunoscuți,
Ajută-i să înțeleagă că încă ne asculți.

Încă mai bați la ușă și încă tu mai strigi,
Eu sper și pentru ai mei, aș vrea să îi convingi
Că veșnicia este un țel și a mea dorință,
Doresc să-i am în cer, și cred, e a mea credință.

De multe ori satana se joacă, el trișează,
De aceea cerem Duhul, poporul doar veghează,
Suntem mireasa Ta și vrem candela plină,
Nu vrem în întuneric, cerem a Ta lumină.

Continui ruga, Doamne, cuvintele-s puține,
E multă răutate și nu mai e rușine,
Păcatul se înmulțește, dar nu mai e păcat,
Se pare că mocirla prea mult ne-a agățat.

Avem de toate, Doamne, cămara este plină,
Suntem chiar îmbuibați, nu mai simțim o vină,
Ne facem orice poftă, tezaur risipim,
Doar pe lumescul nostru și spunem că trăim.

Ne confundăm cu lumea, nu ne mai recunoaștem,
Cunoaștem voia Ta, prea bine o cunoaștem,
Scriptura ne vorbește și spiritul profetic,
Dar vrem să fie practic, nu numai teoretic.

Eu vin la rugăciune în camera de sus,
E timpul meu de rugă, ce ar mai fi de spus,
Îți cer cu ardoare, Doamne, vreau să mă prelucrezi,
În cartea vieții Tale pe veci să mă păstrezi.

Am frați și am surori, biserica e mică,
Ajută-mă să fiu o soră și o fiică,
Să fiu un sprijin, Doamne, atunci când e nevoie,
Nevoie e mereu, dar nu e bunăvoie.

În camera de sus eu strig lângă altar,
Trimite Duhul sfânt cât încă este har,
Trimite-ne mustrare, dar nu ne părăsi,
Nu ne lăsa orfani, de Tine nu ne lipsi.

Privesc în mine, Tată, sunt rea și sunt murdară,
Aș vrea să locuiești în mine, nu afară,
Dar casa e murdară, e mult păienjeniș,
Am îngropat gunoiul, așa mai pe furiș.

Te rog, mă curățește, un vas curat să fiu,
Să te slujesc mereu, nu pot să mă descriu,
Mă rușinez de mine, căci Tu m-ai înfiat,
Dar eu, prin fapte rele, mereu te-am întristat.

În lanțul rugăciunii Tu, Doamne, m-ai chemat,
Eu, iată, spun prezent, cuvinte am înălțat,
M-așez la poala crucii, nu vreau să mai vorbesc,
Aș vrea să-ți aud șoapta, din suflet îmi doresc.

Vreau să te simt, Hristoase, că dragostea divină
Mi-a șters al meu păcat și a șters a mea vină,
Vreau să te simt pe Tine, vreau pacea Ta, vreau totul,
Vreau cerul, veșnicia, vreau Tu să fi pilotul.

În camera de sus eu stau cu frații mei,
Aș vrea în veșnicie pe toți Tu să ne iei,
La marea de cristal noi slavă să-ți aducem,
Și spunem doar amin, mai mult noi nu mai zicem.
Emilia Dinescu