În camera de sus

. ÎN CAMERA DE SUS
Dimineața, cu speranță, cad în rugă, îți mulțumesc,
M-ai trezit și sunt în viață, de aceea te slăvesc,
Vin și eu la rugăciune, privesc cerul, e senin,
Cu sufletul cânt în rugă, în fața Ta mă înclin.

Este timpul rugăciunii, timpul dăruit chiar mie,
Pe pământ timpu-i puțin, dar în cer e veșnicie,
Aici ruga e murdară, dar din suflet o rostesc,
Doresc cerul, veșnicia, doar cu Tine îmi doresc.

Aduc slaba rugăciune la piciorul crucii Tale,
Aș vrea să las slăbiciune și păcate infernale,
Să mă încred numai în Tine, prin Tine e biruință,
Am nevoie de putere, am nevoie de credință.

Este timpul de pe urmă și cu toții ne-am răcit,
Cu lacrimi și cu durere, azi în rugă am venit,
Nu știu ce se întâmplă, Doamne, este timpul de pe urmă,
Mă doare când văd răceală, egoism în a Ta turmă.

Suntem plini de noi și nimeni nu ne poate zdruncina,
Lovim des în rugăciune, fără a ne însărcina,
Să facem noi o schimbare, eul este vinovat,
Este timpul de pe urmă, omule, nu te-ai schimbat! ! ! ...

Vrei să fi hrănit cu lapte, nu îți place hrana tare,
Ai uitat să fi lumină, ai uitat ca să fi sare,
Privești paiul ce îl poartă azi în ochi fratele tău,
Nu se vede a ta bârnă, nu se vede al tău rău.

Nu mai există iubire, este numai falsitate,
Parșivism și multă ură, nu mai există dreptate,
Este timpul de pe urmă, ce se întâmplă cu noi,
Oare unde o să ajungem, parcă suntem în război.

Nu mai este bunătate, nici răbdare nu avem,
Nu vedem pe cel de alături, doar pe noi, noi ne vedem,
Este timpul de pe urmă, să postim, să ne rugăm,
Noi suntem din a Ta turmă, lângă Tine vrem să stăm.

Este timpul meu de rugă, este timpul minunat,
În camera rugăciunii, știu, aici, Tu m-ai chemat,
Nu am nici un merit, Doamne, sunt murdară și spurcată,
Dar eu vin la rugăciune, căci aici am fost chemată.

Nu am nici un merit, știu, nu sunt bună de nimic,
Dar când vin la rugăciune, am puteri să mă ridic,
Fiindcă Tu mă sprijini, Tată, mă ridici, îmi dai putere,
Vreau să mă conduci în toate, eu doresc doar a Ta vrere.

În camera de sus eu las povara grea,
Și plâng în rugăciune, aduc durerea mea,
Copiii sunt departe, în lume rătăcesc,
În camera de sus eu listele citesc.

Sunt nume multe, Tată, în mreaja lumii prinși,
Ei sunt cuprinși de vicii și par că sunt învinși,
Dar i-am crescut cu Tine, sămânța va rodi,
Satana este șmecher și vrea a-i osândi.

Ascultă ruga noastră și lacrimile șterge,
E multă suferință, mulți nu mai pot chiar merge,
Spitalele sunt pline și boala este grea,
Tu ești al nostru Medic în suferința rea.

Tu ești Salvarea noastră, îți cerem alinare,
Căci în durerea cruntă simțim că trupul moare,
Îți cerem vindecare, de este voia Ta,
De nu, când vei veni, aici nu ne uita.

În camera de sus ne-am dat mâna, strigăm,
Cu lacrimi citim nume, cu lacrimi implorăm,
Trimite Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Peste a noastră grupă, noi vrem în veșnicie.

Curând plecăm acasă, acolo îmi doresc,
Să vă întâlnesc pe toți, pe tine să te întâlnesc,
Ia, Biblia, citește, predă-te Lui Hristos,
Căci a murit pe cruce, El e victorios.

Vin vești din lumea toată, vin vești ce îngrozesc,
E timpul de pe urmă și vreau mai mult să cresc,
Căci fără Tine, Doamne, nimic nu-i valoros,
E goană după vânt, nimic nu-i prețios.

Eu stau în rugăciune, mă rog doar cu speranță,
Că nu trăiesc aici doar pentru această viață,
Trăiesc să fiu lumină, o schelă și un far,
Te rog, cu umilință, să-mi dai credință-n dar.

Curând va veni Domnul, curând lupta sfârșim,
Curând în zarea albastră, cu toți ne întâlnim,
Până atunci în rugă un ceas stăm împreună,
E ceasul de pe urmă și trâmbița chiar sună.
Emilia Dinescu