În camera de sus

N CAMERA DE SUS
În camera de sus e multă voioșie,
Chiar dacă e tristețe, cu Tine-i bucurie,
Ne întâlnim cu Tine în lanțul ce ai format,
Suntem o grupă mică, dar Tu ne-ai adunat.

Tu ne-ai adus aici, am ascultat chemarea,
Cuvinte nu găsesc, e slabă exprimarea,
Să spun exact ce simt în camera de sus,
E timpul meu de rugă, aici Tu m-ai adus.

Eu nu sunt singurică, cu frații stau de mână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Îți mulțumim fierbinte de lanțul ce ai format,
Îți mulțumim din suflet că noi am acceptat.

Îi invităm la Tine, în camera de sus,
Pe toți cei ce-i cunoaștem, de Tine noi le-am spus,
Mulți chiar mă contrazic, e grupă virtuală,
Dar eu le spun din suflet că dragostea-i reală.

Avem același sânge, avem sânge de Hrist',
Venim cu voioșie, chiar dacă traiu-i trist,
Chiar dacă viața-i grea, vrem pacea Ta divină,
Venim așa cum suntem, căci Tu aduci lumină.

Doar Tu ne dai speranță, cu Tine vrem să fim,
Azi stăm în rugăciune, aici ne întâlnim,
Dar toată săptămâna dorim să ne conduci
Și cât mai des posibil aici să ne aduci.

În camera de sus eu iată, am intrat,
Ștafeta rugăciunii, acum, am preluat,
Îți mulțumesc din suflet pe mine m-ai primit,
Așa, o păcătoasă, la Tine am venit.

M-așez la rugăciune și vreau să îți vorbesc,
La poala crucii Tale, acum mă odihnesc,
Aș vrea să las povara, desaga este grea,
Și eu sunt vinovată, doar eu și firea mea.

Dar vin la rugăciune și cred că mă asculți,
Tu nu mă cerți, Părinte, nu vrei să mă înfrunți,
Mă lași ca să vorbesc și lacrima îmi ștergi,
Eu știu că și tăcerea mereu mi-o înțelegi.

În camera de sus cu listele eu vin,
E multă suferință, e boală și e chin,
E cancer peste tot, e molimă-n popor,
Pe patul suferinței mulți chiar se sting și mor.

Și e durere multă, căci boala asta aduce,
Ne temem de cădere, ne agățăm de cruce,
Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Pe patul suferinței nu vrem ca să clacăm.

Îți cerem vindecare, de este voia Ta,
De trecem la odihnă, te rog, nu ne uita,
Când vei veni pe nori, deschide-ne mormântul,
Noi credem cu tărie că ne asculți cuvântul.

Venim cu brațe goale, copiii sunt în lume,
Noi i-am trecut pe liste, dar nu sunt numai nume,
Sunt vase slabe, Tată, au rătăcit cărarea,
Ei cred că este bine, ignoră azi chemarea.

În lume se distrează și viciul îi cuprinde,
Satana este șmecher, în plasa lui îi prinde,
Noi plângem și strigăm, trimite cercetare,
Noi nu cerem blestem, nici binecuvântare.

Noi i-am primit ca dar, e darul prețios,
Și îi iubim nespus, copilu-i valoros,
Orice vârstă ar avea, rămâne tot copil,
Noi vrem să se trezească, cu Tine e posibil.

În camera de sus cu listele venim,
Aici, cu bucurie, mereu te întâlnim,
Cu sufletul zdrobit noi ruga o strigăm,
E timpul încercării, din rugă nu cedăm.

În dimineața asta mă rog pentru ai mei,
Ei sunt departe, Doamne, băieții mei, toți trei,
Nici fata mea nu știe Cuvântul din Scriptură,
Aș vrea să fiu un stâlp, cu Tine o legătură.

Nici frații mei nu știu, n-acceptă Adevărul,
Nici mama nu înțelege, Tu ești Luceafărul,
Tu ești speranța mea, familia trezește,
Curând va veni Domnul și viața se sfârșește.

Familia lărgită adu-o la lumină,
Căci fără Tine, Doamne, suntem numai o vină,
E timpul de pe urmă, e timpul pocăinței,
Curând se închide harul, vine timpul sentinței.

E timpul de pe urmă și strig mereu în rugă,
Sfințește rugăciunea, la Tine să ajungă,
Mă rog pentru orașul în care locuiesc,
Și pentru țara mea, eu pacea o doresc.

Mă rog pentru acei ce împrăștie Cuvântul,
Tu să le dai putere, Tu să le fi avântul,
Sunt mulți misionari ce-n lipsuri azi se zbat,
Trezește, Tu, poporul atât de îndestulat.

Noi azi avem de toate, ne lăfăim în bine,
Curând vine sfârșitul, curând prigoana vine,
Ne-am învățat cu traiul acesta îmbelșugat,
De azimile amare cu toții am uitat.

Ne înșelăm amarnic, credem că ne schimbăm,
Dar azi pe metereze ar trebui să stăm,
Și să luptăm cu firea atât de pământească,
Să creștem în credință, aș vrea ca toți să crească.

Mă rog cu disperare e timpul la sfârșit,
Eu vreau să merg acasă, aici am obosit,
M-a obosit durerea, m-a obosit necazul,
Doresc cu ardoare cerul, acesta e mesajul.

Îmi doresc veșnicia și vreau să te întâlnesc,
Cu tine în veșnicie eu vreau să fiu, doresc,
Sper să dorești și tu, predă-te Lui Hristos,
Prin El, prin al Lui sânge vei fi victorios.

Nu știu nici când, nici cum, curând totul se încheie,
Apocalipsa spune, vorbește de o femeie,
Hristos vine ca Mire, femeia e mireasă,
E timpul pocăinței, de vrem să fim acasă.

De vrei ca-n dreptul Tău să scrie mântuit,
Citește tot Cuvântul, e timpul la sfârșit,
Acceptă jertfa Lui, tu meritai o cruce,
Acceptă Adevărul, tot cerul acum plânge.

Eu cred că alergarea de este cu credință,
Va fi încununată de multă biruință,
La marea de cristal cu toții o să fim,
Îți mulțumesc din suflet, eu spun atât, amin.
Emilia Dinescu