Eu n-am fost niciodată

Eu n-am fost niciodată al nimănui Isus,
al Tău eram 'nainte de-a-mi spune ce mi-ai spus,
al Tău eram 'nainte chiar de-a Te ştii că eşti,
Te aşteptam acolo să vii să mă-ntâlneşti.

Frumoasa-mi tinereţe cu dulcele-i parfum
a Ta era din veacuri tot astfel ca acum,
simţirile-mi curate cu aurul lor sfânt
Ţi-erau din veci a Tale, aşa cum şi-astăzi sunt.

Eu n-am avut pe nimeni să-l mai iubesc Isus,
al Tău sunt ca şi-atuncea când primul DA Ţi-am spus,
nu m-am lipit de nimeni nici până, - nici apoi
şi n-am mai fost cu nimeni aşa cum am fost noi.

Cu toată-nsingurarea, eu sunt şi azi al Tău,
a Ta îmi e iubirea cu tot adâncul său,
al Tău îmi e şi trupul chiar când mi-l dau legat,
mă zvârcolesc, dar duhul al Tău e-ntreg curat.

O, vino după mine odată, Drag Isus,
s-a dus şi tinereţea şi toţi ai mei s-au dus...
Te-aştept şi-acum pe Tine şi-s gata tot aşa,
să merg ca-n clipa-n care Ţi-am spus întâiul DA!