Depresie spirituală

Umil, smerit și răstignit;
Și totuși, nicidecum ferit.

Tăcut, absent și prigonit;
Real, strident, introvertit;
Bătut, uitat și hărțuit;
Palid și lânced, și lovit;
Egou scuipat și schilodit.

Un om deschis, nesuferit:
Diamant cu colți - neșlefuit.

Tot singur și nefericit,
Ecou purtat pe ritm de rit:
Un Dumnezeu adeverit,
Și totuși nedescoperit.

Din negre hăuri izbăvit,
Din lanțuri reci dezlănțuit,
Eliberat și erudit,
În pulbere și-n praf - ciobit.

În negură de antracit;
În ceață, sub pod, amețit -
Tablou descris, dar necitit.

În suflet și în duh rănit...
Și totuși, nu-i har irosit.

O, Doamne, fii în veci slăvit!
Ești în Cuvânt dezvăluit...

Dar nu-mi ajungi: ești Nerostit.
Necunoscut, Nebănuit,
Necoliniar, Nedefinit,
De nepătruns, ne-nchipuit...
Din veșnicii, Cel nezidit!

Din zecile de mii dorit,
Un gol de neînlocuit! ...

Veșmânt cu sângele-Ți albit...
Cu trupul Tău împărtășit,
În Templu jos vrei Locuit?

Un strigăt salb, stins și slăbit:
O, de aș ști că Te-am găsit,
Poate aș fi de neclintit!
Dar viforu-i de neoprit
Și valurile bat grăbit...

Căzut în suflet, obosit,
Oriunde aș mai fi vâslit,
Lumina-i de ne-ntrezărit...

Setos, și-n sete ostenit,
Spre zori, cu pasul mai zorit:
Pustiu... prin Duhul Sfânt răzbit!
Puțin câte puțin trăit...
Și dincolo? E infinit.

Un Chip de Domn Prea-Strălucit
Cu o manta acoperit...
Cel Preaînalt, și preamărit,
Dor după Tine mi-ai trezit!
Mereu și-n toate fii cinstit!

În gând și-n inimă sfințit,
În cuget și în fapt primit,
În atitudine vestit,
Și în evlavie dovedit,
Și în privire pironit.

Cu dorul tot nemistuit,
Și niciodată împărțit,
Te rog, păstrează-mă zdrobit!

---
Numele Domnului să se proslăvească în toate!
Amin.