Cînd eu nu mai trăiesc

Cînd eu nu mai trăiesc

Cînd, , eu" nu mai trăiesc sînt plin de pace
Prin încercări mai sus eu mă ridic
Şi semenii cei răi orice mi-ar face
Eu nu mai văd şi nu aud nimic.

Cînd, , eu" nu mai trăiesc totul e bine
Cu bunătate biruiesc în rău
Findcă Hristos mi-e Domn trăieşte-n mine
Şi-astfel devin copil de Dumnezeu.

Trăieşte-n mine regele iubirii
Cu pace, mulţumire şi răbdare
Viaţa mea e cuibul fericirii
Izvor nemărginit de îndurare.

Cînd, , eu" nu mai trăiesc a mea voinţă
Supusă-i pe deplindoar Lui Hristos
Şi-mi mai rămîne-o singură dorinţă
Să pot fi altora în lume de folos.

Numai aşa pot înţelege fericirea
De-a da din tot ce ai cu bucurie
Ştiind că n-am aici decît menirea
S-adun în cer comori pentru vecie.

Căci tot ce-i rău nu vine din afară
Ci din focarul ce-n lăuntru zace
Unde se nasc cuvinte de ocară
Ce-ndepărtează omul de la pace.

Să nu ajungă firea-n libertate
Ci Voii Tale Doamne subjugată
Căci repede-iînvinsssă o cetate
Ce din lăuntrul ei este trădată

Cînd în curînd voi fi pus jos în groapă
Oamenii răi uita-vor cine-am fost
Voi fi din nou ce-m fost, pămînt şi apă
Şi voi avea de-acum un drum şi-un rost.

Din mine îşi vor trage seva crinii
Împodobiţi cu-atîta fericire
Dar mă vor năpădi curînd şi spinii
Iar eu voi fi fără de părtinire.

Eu nu mai sînt de-acum legat prin legăminte
De niciun fel de lege pămîntească
Sînt strîns legat de lucrurile Sfinte
Ce mă conduc în patria cerească.

O Doamne dă-mi puteri şi-nţelepciune
Să te slujesc aici ci bucurie
Şi-n tot ce fac spre slava Ta în lume,
Mult "Onoratul eu" să nu mai fie.

Amin

Ilie Belciu, Martie 2004