Chiar dac-ar fi

Chiar dac-ar fi să-ndur din greu
dureri şi lanţuri şi ruşine,
ajută-mi Dumnezeul meu
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să fiu răpit
şi-n noapte dus de mâini haine,
oricât închis şi chinuit
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să mi se ia
tot ce-am avut pe lângă mine,
sărac şi gol, de-aş rămânea
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să zac flămând
bolnav şi-uitat la uşi străine,
lovit şi alungat, nicicând
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi cei dragi ai mei
răpiţi şi duşi de lângă mine,
zdrobit de dorul după ei
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să ştiu că mor
departe dus în zări străine,
tânjind de-al casei mele dor,
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să fiu ucis
de cei cu mâini de sânge pline
pân-la sfârşit să spun deschis
că nu pot să mă las de Tine.

Iar pentru toate-acestea, Sus,
tot ce doresc eu de la Tine
e ca să văd atunci Isus,
că nici Tu nu Te laşi de mine!