Cântec de argint

Al Tău, numai al Tău aș vrea să fiu.
O, de-aș putea s-adun ce-am vânturat!
Să mai câștig din timpul spulberat
când ceasul lumii bate a târziu...

Mai iartă-mă Stăpâne, încă-odat!
După dreptate-ar trebui să pier...
Dar după mila Ta nemeritată,
salvează-mă... și urcă-mă la cer!

Iar până-atunci, coboară-n mine cerul,
ca și cum eu aș fi ceva de preț...
Și uită... Și topește-mă-n misterul
Iubirii Tale, ca să nu îngheț.

Ești mai aproape-aici, lângă altar
Tu, Preot-Jertfă, bunul meu Stăpân.
Sunt biruit și nu mai pot s-amân
să-Ți dau cuvântul meu testamentar.

O, iată-mă aici la voia Ta.
Aș vrea Stăpâne, să mă iei la Tine...
Am obosit de muncile din mine
și pace nu găsesc altundeva.

Sfințește-mi ochii: orb față de lume
să fiu și treaz pentru Cuvântul Tău...
Viteaz ca să spun zilelor pe nume
și răului să nu-i spun decât “rău”.

Oprește-mă aici ca să nu cad
și-ascultă-mi rugăciunea-n duioșie.
Trimite-mi Doamne, Duhul lui Ilie
cu leac alinător din Galaad.

Răzbate Tu prin paveze de ceață
în care se încred cei rătăciți!
Proorocii Tăi trimiși de dimineață
să nu stea morți în Biblie păziți.

Ca să învie și să-nfrunte zeii
care se zbat pentru coroana Ta
și să ne-nvețe iarăși tâlcul cheii,
sfințește, să deschidă poarta grea.

Întoarce-Te cu bogății Stăpâne,
cu aur din Geneză și din Psalmi.
Ca până-n ziua zilelor de mâine
ochii credinței să-mi rămână calmi.