Ajută-mă s-aud Cuvântul

Ajută-mă s-aud Cuvântul,
Când mi-l grăieşti încet, şoptit,
În ceasurile mele grele
Când vine cel rău să mă-nşele,
Și toţi m-au părăsit.

Ajută-mă s-aud Cuvântul,
Curat, frumos, cum Mi-l dai Tu;
Ca să spun DA, cu-ncredinţare
La minunata Ta chemare,
Și lumii să-i spun NU.

Ajută-mă s-aud Cuvântul,
Duios, în orele târzii;
Să ştiu că pe cărarea dreaptă,
Orice necazuri mă aşteaptă,
De mână Tu mă ţii.

Ajută-mă s-aud Cuvântul,
Când îmi vorbeşti din uragan;
Să ştiu că nu-s decât ţărână,
Dar Mâna Ta atotstăpână,
Mă duce la liman.

Ajută-mă s-aud Cuvântul,
Cuvântul Tău de vis frumos...
Ce-aduce printre nori un soare,
Şi-n flori culori nemuritoare,
Şi-n inimi pe Hristos.

Ajută-mă s-aud Cuvântul,
Puternic, ferm, divin şi sfânt!
Din toate vocile din lume,
Şi din chemările pe nume,
S-aleg al Tău Cuvânt.