Fapte, nu vorbe

Fapte, nu vorbe

Aș vrea porunca ție să ți-o spun,
Să te conving cu vorbe că sunt bun.
Dar Evanghelia convinge de iubești,
Tot omul va privi ce făptuiești !

O ploaie de cuvinte de-ai rosti,
Înveșmântând în roze tot ce știi,
Nu vei putea nimic ca să obții,
De nu trăiești Lumina, zi de zi !

De ești o turtă coaptă doar pe-o parte,
Lipsit de caracter, integritate,
Poți să vorbești, să turui ne-ncetat,
Nu ești util… de nimeni respectat !

Ai început pierzând candoarea ,
Ce Dragostea dintâi ți-a dăruit,
Urai păcatul și nelegiuirea,
Dar te-ai topit, ca sloiul încălzit…

Alegi doar ce te-ncântă din Scriptură,
Ai lepădat mustrarea din Cuvânt,
Trăiești cum vrei în curs de săptămână,
Iar la Biserică devii un sfânt !

În încercări te zbați cu-nverșunare,
Să ieși degrabă-n pace, la liman.
Și tragi cu arcul vieții-n orișicine,
Doară să scapi îndată de Satan !

Poate chiar El te-ampins în adunare,
Neghină, ca să fii ispită-n grâu,
Scriptura-ți spune clar o veste mare :
Tu prin Isus , spălat vei fi de rău !

Iar când o rugă zici fără putere,
Și mintea zboară grabnic prin copaci,
Nevoie ai de Duh și înviere,
Oprește-te pe tine să te minți…

Prin pocăință sinceră și-alegeri,
Doară trăind cu Domnul zi de zi,
Vei regăsi cărarea către ceruri,
Și Omul Nou, Creștin, vei deveni !