Tu, Doamne Isuse, ne iartă

Tu, Doamne Isuse, ne iartă



Tu, Doamne Isuse, ne iartă
Și mângâie sufletul meu,
Că lumea e plină de ceartă
Și omul se crede un zeu.

Isuse, te rog, Casa Sfântă,
S-o aperi de duhul păgân,
Că îngerii negrii se-avântă
În ea să-și facă tărâm.

În clipele-acestea prea grele
Aș vrea să te-ntorci Tu, Isus,
Cu mine să urci pân’ la stele
Și chiar nouă ceruri mai sus.

Să-mi lași din inima toată
Puterea să pot să-nțeleg
Că îngerii toți mi-au stat roată
Ca Raiul din ceruri s-aleg.

Iar cârduri de păsări albastre
Să cânte pe glasul calin
Și florile albe din glastre
Din vise să-mi pară că vin.

Și Raiul să-l văd ca pe-o casă,
Un verde rubin răsărit,
Iar moartea ce-n suflet m-apasă,
Să piară în foc negreșit.