Mult prea puțin, prea sărac

Mult prea puțin, prea sărac

Mult prea puțin, prea sărac este, Doamne tot ce fac
Pentru a-Ți spune - mulțumesc, eu cuvinte nu găsesc.
Tot Tu în măreția Ta pui în gură lauda
În mijlocul ei cobori, simt ai Duhului fiori.
Cum pot eu în trup de lut să văd slava Ta mai mult?
Când eu scad și când Tu crești simt cum boltele cerești
Una câte una vin în mine prin har divin.


Și Te văd cum Tu, Preaînalt slava Tatălui ai lăsat
Ca să cobori pe pământ, printre noi în trup de lut,
Din imaculate sfere, măreție și putere jos în colbul de durere, unde tot are-un hotar
Dar ai trăit în putere, plin de Adevăr și har.
Pâinea ce s-a coborât, Viață spre-un nou început
Ușă către infinit, Sângele ce ne-a albit.
Să simti ca noi slăbiciunea trupului ce-i pământesc
Și în el să înghiți moartea prin Duhul Dumnezeiesc.


Tot aici Ți-a fost ostil, dar Te-ai arătat umil.
Ca prin umilința Ta, scară-n cer să pot vedea
Și să urc încă o treaptă spre sublimul ce m-aşteaptă.
Spre eterne străluciri, neștiute închipuiri.
Tu, străpuns pentru păcate, Tu, Mielul cel dus la moarte
Blând ai fost, n-ai deschis gura, tăcut ai îndurat ura
O ură care scrâşnea, care Te batjocorea.
Dar de bunăvoia Ta, ai luat vina noastră grea
Ca spălați în sânge sfânt să Îți purtăm pe pământ
Pecetea Ta salvatoare, și ca să stăm în picioare
Prin jertfa de pe calvar, prin ulei sfânt și prin har.

Amin.
27 octombrie 2019