Eu, Doamne, din lume te caut

Eu, Doamne, din lume te caut



Eu, Doamne, din lume te caut
Și-ți scriu să te-ntorci neîncetat,
Văd îngeri cum cântă la flaut,
Dar omul de tot s-a schimbat.

O lume întreagă Te știe,
Dar fierbe cu sufletu-n foc,
Provoacă durerea ce Ție
Ți-aduce bătaie de joc.

Tu Doamne, întoarce-te iară,
În lumea aceasta e ger,
Te rog, fă Tu răul să piară
Și îngeri coboară din cer.

Pe funii-mpletite de stele
Coboară Orașul Tău Sfânt
Și iartă păcatele mele
Că grele în suflet le simt.

Isuse, Te rog, vino iară
În lumea în care trăiesc
Și gerul transformă-l în vară
Lumina Ta s-o-ntâlnesc.

Că ura pe-afară a dat
Și lacom e omul nebun,
Iar lumea, în urmă-a lăsat,
Esență de foc și de scrum.

Mi-e inima mult prea rănită
Și sufletul mi-e-mpovărat,
Cu mult prea multa ispită
Ce îngerul nopții-a lăsat.

Te rog, Dumnezeule Tare,
Din mâinile lui să ne scoți
Și zvârle-l în focul cel mare
Salvându-ne-n ceruri pe toți.

Cu dragostea Ta îngerească
Cuprinde pământul din ger
Și lasă-i cununa cerească
Pe frunte-n adânc efemer.

Eu, Doamne, din lumea aceasta,
Te caut cu îngeri să-ți cânt,
Deschide-ne bine fereastra,
Din ceruri coboară curând.