Ascultă Doamne, strigătele mele

Ascultă Doamne strigătele mele
Căci de la capătul lumii se nalţă glasul meu
Cărarea –i aspră, şi urcuşurile-s grele
În stânga şi-n dreapta e vrăşmaşul meu.

Cu mâinile amîndouă mă prind, mă-agăt,
Nu vreau să Te pierd, vreau să ajung la ţintă
Vrăşmaşii-s la pândă, vor să mă tragă-n hăţ,
Mă urmăresc, şi viaţa caută să mi-o stingă.

Cu inima mâhnită zi şi noapte strig
"Du-mă pe stânca ce n-o pot ajunge!"
E prea înaltă, e abruptă, sudorile mă-nving
Şi teama că n-am să răzbesc, inima-mi frânge.

Acolo-i cetăţuia mea, spre ea Tu m-ai condus
Dă-mi braţul Tău puternic ca să mă menţină,
Căci numai aşa voi atinge scopul propus,
S-ajung în splendoare, în Ţara de lumină.

De acolo am să ajung, voi fi în siguranţă
În cortul Tău să locuiesc pe veci adăpostit,
Ca moştenire să îmi dai o nouă viaţă,
O Dumnezeule, asta e tot ce mi-am dorit.