În vreme de-ncercare-am pace

În vreme de-ncercare-am pace.
Am mulțumire-adâncă în lăuntrul meu
Chiar dacă văd și-aud ce nu îmi place,
Tind ca să cred la tot ce va fi nou.

Aceasta îmi aduce bucurie
În mijlocul furtunii dintre noi.
În ajutor îmi vine a Domnului solie
Și flori în ram, și roade, aduce-voi apoi.

Mă lupt să mă ridic, cu lacrimi, câte-un pic,
Mă zbat, mă scutur, tremur, rănit ca din război.
Slăbit, murdar, cu foame, nu mă opresc aici.
Crezând, merg mai departe, cu sete și nevoi.

Purtat pe drumul vieții, pe unde nu credeam,
Lumina dimineții – Cuvântul-'l auzeam:
'Să nu te lași cuprins de cruda deznădejde!'
El gura Şi-a deschis. Și astăzi mai vorbește!

E Dumnezeu ce-I pasă de suferința mea.
Și cred că astăzi lasă ulei pe rana ta.
De ani de zile porți amărăciune-n coapse;
E Dumnezeu! E viu! Ce operează, coase...

Te-așteaptă o răsplată! Mai luptă-te puțin!
Tu, roagă-te și cheamă-L! El vede al tău chin.
Și nu te teme-ți spune! Nu te vei prăpădi!
Lucrare nouă-n față, îți pune de-a sluji.

Nu m-am luptat cu oameni puternici, nici cu-un zmeu
Ci mi-am zdrobit lăuntrul, sfințindu-mi eul meu.
Căci vreau să-i plac în totul: În simț, în gând, în fapt.
Și cred că prin aceasta voi fi de-a ceru-I apt.

Văzut-a a mea dorință și lacrima cu-amar
Și mi-a dat biruință; Nu a fost în zadar.
Îți poate da putere și ție de-a ierta.
Să simți eliberarea și în inima ta.

Ce-aduce bucurie, pace și sănătate
Și vezi că poți cânta mulțumitor prin toate.
Mai e puțin și trece. Tot se va termina.
Dar dragostea, iubirea, etern va triumfa.

În trup îți dă putere, să duci ce-a mai rămas.
Știe cât poți pe umeri să cari, El te-a creat.
Te sprijinește Domnul pân` la ultimul pas.
Încrede-te-ți promite! Prin El azi ești salvat!