După psalmul 33

Acei ce-n Domnul sunt neprihăniți
Au suflet luminos ca o imnare
Care-și înalță slovele fierbinți
Lui Dumnezeu purtând glorificare.

Cuvântul lui Isus e-adevărat
Ne mângâie, ne-ndrumă și ne arde
Noi glasurile noastre-am înălțat
Cântând cu ale inimilor coarde.

Cu Mâna Lui pământul este plin
Și cerurile fură-nfăptuite,
Iar Duhul Lui le-a insuflat senin
Cu oștile în veci nebiruite.

El apele le-a strâns ca-ntr-un morman,
Pământului săpă bezne și margini
Și nimeni nu putu cu nici un plan
Creaţia-I a stinge ori a sparge.

Tot ce a zis așa și s-a-mplinit,
Iar sfatul Lui trăiește-n orice fire
Și e poporu-acela fericit
Care-i ales să-I fie moștenire.

El vede orișicine ce-a făcut
Și ce să facă încă el mai cată,
Nu este gând să nu-l aibă știut,
Nu este faptă fără de răsplată.

În fire cât ai fi tu de voinic
De mântuire nu vei fi în stare,
De-osândă nu te va salva nimic
Cât n-or fugi picioarele de tare.

Doar cei ce au Credință-n Domnul Sfânt
Sunt ocrotiți de Dânsu-n bunătate
Și firea le-o hrănește pe pământ,
Și-n duhul lor le va turna Dreptate.

Îmi este El și Scut și Ajutor,
Iar Harul Lui mă-nvață și susține...
Fii, Doamne, către noi Miluitor
Câtă nădejde ridicăm spre Tine!