Când iubești lumina

Când iubeşti lumina

Când iubeşti lumina şi te scalzi în soare,
Uiţi de întuneric şi de ce te doare.
Uiţi că mai sunt alţii ce gândesc la rău,
Vezi numai prieteni împrejurul tău.

Când de bunătate inima ţi-e plină,
Nu observi că viaţa nu-i mereu senină
Căci seninul curge din inima ta
Şi cu el pe alţii îi poţi alina.

Când păstrezi în suflet dragoste curată
E prea mult şi-o oră să stai supărată!
Inventezi motive de-a te împăca
Căci pacea-i regină în inima ta.

Când iubeşti dreptatea şi-o faci totdeauna,
Rămâi în picioare când vine furtuna
Căci dreptatea însăşi te va apăra
Cine-ţi sapa groapa, cade el în ea.

Din copilărie, din poveşti cu zâne
Ştim că dintre toate, binele rămâne
Adevăru-nvinge, e de neschimbat
Îţi dă libertate şi-un suflet curat.

Nu-i naivitate cea care te face
Cu o lume-ntreagă să trăieşti în pace,
Ci-i dovada certă, de necontestat
Că eşti om de Domnul binecuvântat.

Nimeni nu-i pe lume fericit ca tine
Dacă totdeauna te lupţi pentru bine
Inima-i uşoară ca fulgul de nea
Şi ţi-e dulce somnul pe perniţa ta.

Zică orişicine orice despre tine,
Tu rămâi temeinic lipită de bine!
Căci, la urma urmei, este viaţa ta
Tu dai socoteală ce-ai făcut cu ea!