text Poezii crestine

Sub o boltă înstelată

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Sub o boltă înstelată-ngândurat sta un creștin,
Răsuflarea-i devenise, un adânc... amar suspin,
Cu privirea aplecată, în ascuns gemea mereu,
Căci pierdu comori divine, care le-a găsit cu greu.

Cunoscu cândva el gustul, din iubirea cea divină,
Dar acu... avea creștinul, inima ce doar suspină,
Era goală, era rece, căci o hotărâre-a luat,
Care-a fost așa pripită, de-a gusta și din păcat.

Cunoscu și gustul păcii, printre nori ce cobora,
Cunoscu și bunătatea, zi de zi ce răsărea,
Dar orbit a fost de lume, într-o clipă a pierdut,
Tot ce Domnu-i oferise, tot ce el a cunoscut.

Obosit privea el cerul, era plin de o căință,
Lumea rea ea de putere, îl sleise... și-o dorință,
De tot ce-i divinitate, de tot ce el a pierdut,
Se aprinse... să se-ntoarcă, să o ia de la-nceput.

De la stele-a lui privire, ea nu se mai dezlipea,
Să mai vad-o licărire... era tot ce își dorea,
Să mai stea cu-Acel de vorbă, stelele ce le-a adus,
Era marea lui dorință, să vorbească cu Isus.

Era-ntins cu fața-n palme, sub acel cer înstelat,
Își pierduse-orice nădejde, de-a simți încă odat,
Un fior plin de iubire, inima de pace plină,
De-a avea încă o dată-n viața lui... o zi senină.

Își pierduse-acea speranță, pe Isus de-al întâlni,
Față-n față-n ziua-n care, El pe nor va coborâ,
Căci o lume-așa murdară, ea creștinului i-a luat,
Totul... și în deznădejde, l-a închis... l-a scufundat.

Dar căinț-apăsătoare, și suspinul suspinat,
De pe tronul îndurării, pe Cel viu l-a ridicat,
A rostit atunci cuvântul, ce creștinu-l aștepta,
Un cuvânt pentru iertare, pentru a-l elibera.

Și zări el printre stele, licărirea mult dorită,
A văzut cum se deschise, pentru el cerul o clipă,
A simțit cum iar iubirea, inima îi cuprindea,
Lumea cu a ei mocirlă, pentru el încet murea.

A simțit fiorul care, lui iertare-i aducea,
Și atunci... încet creștinul, el privirea-și ridica,
Acea mică licărire ce-a văzut-o printre stele,
I-a adus din nou credință, dragoste dar și putere.

Și porni din nou creștinul, pe al mântuirii drum,
Căci de el din nou se-atinse, Cel ce-i veșnic El doar bun,
Inima avea de pace, plină căci el s-a căit,
Ce-a pierdut cândva în viață, înapoi iar a primit.

Și porni... încet... cu grijă, sub un cer ce s-a deschis,
Pentru el... să-i dea iertare, căci așa Domnu-a promis,
Cei cu inima curată, ei iertare vor primi,
Pe acei plini de căință, tot El îi va izbăvi.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>