Poezie de Crăciun

"Poezioalǎ desple Mos Clǎciun"

"Copiii lǎi, m-au supǎlat
La glǎdiniţǎ cu o veste,
Cǎ Mos Clǎciun, e o poveste,
Nu e, si nu a ezigstat,

Cǎ nu ale nici sǎnioalǎ,
Niţi balbǎ albǎ, nasu’ losu,
Chial au si lâs, cǎ noaptea Mosu’
Pe cosu casei nu coboalǎ ;

Am fost atât de indispus
Si-am plâns cu laclimi suspinând,
Pe Mos Clǎciun îl stiu decând
Pe mine balza m-a adus,

Da’ ca sǎ mǎ conving, am stat
Cu ochii mici sub plǎpumioalǎ,
Fǎcându-mǎ cǎ dolm de-asealǎ
Sǎ-l vǎd si io mǎcal odat’ ;

Întl-un tâlziu, palcǎ plin vis,
L-am auzit plin dolmitol
Pe la pǎlinţi, venind în zbol,
Cǎ ei aveau geamul deschis,

Tiptil apoi, s-a dus glǎbit,
Tlecând plin hol cu sacu-i plin,
(Cǎ i-am vǎzut umbla puţin)
La pomu’ male-mpodobit,

Sub cale-a pus Mosu’, galant
Si giucǎlii si ciocolatǎ....
Vǎ povestesc io altǎdatǎ
Cǎ alţeva-i mai impoltant,

Cǎ dupǎ ţe a fost el gata
Si cum pe toate el le stie,
A tlas din sticla de lachie
Pititǎ în balcon de tata,

S-a dus si în bucǎtǎlie,
Si-a tot cǎtat plin fligidel,
(Cǎ nu i-e flicǎ lui de gel)
Mâncând cu poftǎ din piftie

Si tot tiptil a si plecat,
Mai vesel palcǎ si vioi,
Da’ milosea a ustuloi
Pe flunte când m-a sǎlutat,

Asa cǎ io, as vrea sǎ stie
Copiii lǎi, cǎ Mos Clǎciun
Ezigstǎ si e tale bun......
Si fǎlǎ sǎ fac bǎscǎlie,
Îi plaţe ţuicǎ si piftie....
Cledeţi-mǎ când io v-o spun !

P.S.
Am povestit ţe s-a-ntâmplat
Si lu tǎticu’ si mǎmica,
Si flate, toatǎ ziulica
Atât de mult s-au minunat !"

Gata !

Valeliu Celcel