PAVEL -EPISTOLA CĂTRE ROMANI

PAVEL-EPISTOLA CĂTRE ROMANI




Amintește-ntâi, că harul
L-a primit, de la Mesia
Domnul, i-a întins paharul
DÂNDU-I EVANGHELIA
L-a umplut, de cunoștința
Binelui și răului,
I-a schimbat întreaga ființă
Făcîndu-l frate, al Lui
L-a încins cu cunoștință
Și-i dă, din durerile apostolului.
Domnul, l-a făcut apostol
Deși, n-a umblat, cu El
Nici cu ai săi ucenici
A condus însă progromul
Contra lor, făcând măcel,
Conducea soldați voinici
PRIGONIND DE FAPT, PE DOMNUL.
În a sa mânie mare
Îi lega pe ucenici,
Aruncându-i la-nchisoare
Fariseu evlavios,
CE LOVEA, TARE-N HRISTOS.
Până drumul, spre Damasc
O lumină l-a orbit,
De-a căzut de pe cal jos
Si un glas clar, i-a vorbit,
Saul, tremura-ngrozit.
A uitat marea putere
Și a lui, groaznice fapte,
Isus, Domnul, mângâiere,
I-A PUS CRUCE GREA, ÎN SPATE.
Numele și l-a schimbat
Într-unul, modest de tot,
în pavele, ce-n cetate
De sanda erau călcate,
Îl prezintă, pe Christos,
având sânge de-mpărat
Din David, carne și os,
Partea omeneasc-a luat
Dar primi, din Cel Preaînalt
Prin Duhul, tot ce-i ceresc
Dumnezeu, adevărat
Ce prorocii, Îl vestesc
Harul și apostolia.
Acum, cu mare modestie,
Dă la cei, ce se sfințesc
Primit chiar, de la Mesia
Plin de har, Dumnezeiesc.


PAVEL ȘI CREȘTINII DIN ROMA

Își începe scrierea
Mulțumind, Lui Dumnezeu
Prin Christos, Sfânt Fiul Său,
La final cu mâna sa
Scrie și se va semna.
Pe creștini
Îi numește, ai Tatălui
PREAIUBIȚI,
Ei, prin sângele, Hristosului
Și-a lui trup, au fost sfințiți
Le urează har și pace
De la TATĂLși ISUS,
Fiindcă lucru-acesta face
Fiind luminat, de sus
Își exprimă întristarea
De nu a veni, la ei
Simțind aprigă chemarea
De-ai mustra, pe farisei
De-a alege dintre ei
Vre-un rod, ce să-l fericească,
Pentru Domnul, luând din cei
Ce vor pacea, cea Cerească.
Să-l formeze împeună
Pe-a Scripturii, nicovală,
Domnului, să se supună
Să ia Cerul, dând năvală.
Pavel, mereu și-a dorit
Ca la Roma, să sosească
Dar a propovăduit
La barbari, ca și la greci,
Ca pe Domnul, să-l cunoască
Viață nouă să primească
Dar pe mulți, îi lasă reci.


NEPRIHĂNIREA SE CAPĂTĂ PRIN CREDINȚĂ

Zice Pavel:
- N-am rușine, Evanghelia vestind
Căci prin ea, simt foarte bine,
Puterea TATĂLUI, venind
Pentru-a mântui pe-oricare
Întâi iudei, apoi pe greci,
Când primește fiecare
Duh, pentru viața de veci
Pe cei cu învățătură
și pe cei neînvățati.
Primii, o cunosc citind-o,
Și, auzind-o, ceilalți
Evanghelia-i, puterea
Dând credință, prin lumină,
Ea aduce înfierea
În biserica creștină,
Credință din neprihănire
Viață dată, spre-a trăi
Coborâtă din iubire,
Prin Domnul, care grăi:
-”Cel neprihănit va trăi, prin credință”
Asta fiind, a Lui dorință.


STAREA DE PĂCAT A OMENIRII


Domnul, și-arată mânia,
Când, cineva-L, necinstește
Și când adevărul, omul,
Prin minciună, îl smintește.

Cunoștința, Domnului,
E-n știința omului
Care-aduce-n jurul său
Știința, de DE DUMNEZEU.

Însușiri ce foarte multe
Sunt, în Domnul, nevăzute
Se văd clar, de la Geneză,
Cu omul în antiteză.

A Lui, veșnică putere,
Ori Dumnezeirea Sa,
Fiecare Slavă, cere
Omului, spre-al mângâia.

Însă omul, pe departe,
A avut, gândiri deșarte
Că, deși L-au cunoscut
Pe Ce, Ce-i Desăvârșit,

Niciodat, nu L-au mărit
Și nici nu I-au mulțumit
Celui, ce i-a făurit
Și le-a dat hrană la timp.

După ce s-au preamărit
Și că-s înțelepți, ziceau,
Ei toți au înnebunit
Încât, de râs ajungeau...

Schimbând, Slava Dumnezeiască,
Cu-o figură, omenească
Sau icoană de-animale
Care au, patru picioare,
Păsări, sau cu târâtoare.

Dumnezeu, i-a abandonat
Necurăției, i-a lăsat
Poftele să-și împlinească,
Trupul să și-l necinstească,

În rele patimi și scârboase
Domnu-a hotărât, să-i lase,
S-au dedat la nefiresc
Încât sex, cu sex trăiesc.

Pentru a lor rătăcire
Plată le-a dat, pe măsură
Cu-a lor faptă și trăire
Deviind de la natură,

Au ajuns, plini de curvie,
Certuri și înșelăciune,
Răutate, lăcomie,
Laudă și-mpotrivire,
Omul, rând pe rând, supune

De părinți neascultători,
A tot răul, făcători
Urâtori, de DUMNEZEU,
Ei, nu-s din poporul, Său.

Se fac vrednici, de-a lor moarte
Și susțin, că n-au păcate
Dar nu numai că le fac,
Da-n mizerii, se complac. (urm. nepocăința iudeilor)


Moldovan Pavel
10.08. 2021