DOMNUL ( FINALUL)

DOMNUL(FINALUL)

M-am oprit de-odat, din scris,
Azi continui, ce-am promis.
Fiare se ridică din Adânc și din mare
Iar lumea-i aduce mai toată-nchinare,
Avea un cap rănit, primi vindecare,
Uimind pământenii, coborând foc din cer
Si alte lucruri, puterea primind și-o sănătate de fier
De la balaur, printr-un fel de transfer,
DE I SE ÎNCHINĂ, POPOR FEL DE FEL
Se bucură tare, cei mai fricoși
De putere-i mare, ce-o afișează
Fiindcă, pentru cei slabi
Doar puterea contează
Și un balaur mare și roșu, s-a arătat in cer,
Trăgând cu coada, a treia parte din stele, după e,
Avea șapte capete,
AȘTEPTA ÎNAINTEA FEMEII, CE URMA SĂ NASCĂ
Copilul ei, de parte bărbătească
Copilul ei voia, Să-l Sfâșie și să-l omoare
Dar EL, a fost răpit, la cer,
La scaunul de domnie, a Dumnezeului lui Israel
Neamurile va păstori, cu-n toiag de fier
Iar femeia aceea, invăluită în Soare
Având Luna, sub picioare,
Ca balaurul să nu o sfâșie
De Balaur a fugit, în pustie
Unde, DUMNEZEU, un loc i-a pregătit
În locul în care suntstruți și cămile,
Acolo hrănită să fie
O mie două sute șaizeci de zile.
Și în cer, un război s-a iscat
Între Mihail și Îngerii lui
Si oștirea, balaurului
Și Mhail și îngerii, luptînd curajos
I-au învins și i-au alungat jos.
Atunci, balaurul cel mare
Numit și Șarpele cel vechi, sau Satan,
ÎMPREUNĂ CU ÎNGERII LUI
Prin voia, celui Sfânt, Sfînt, Sfânt,
Vor lucra rapid, lumea-nșelând
Știind bine, că nu mai au timp
Si din cer, a răsunat un glas puternic,
laudă aducând, DOMNULUI ȘI A HRISTOSULUI,
MĂREȚIE ZICĂND:
-”A venit mântuirea, puterea, Dumnezeului Nostru
și împărăția
Și stăpânirea, Hristosului Său”
Diavolul, căzut pe pământ,
Plin de mânia, de-a fi infrânt
A ajuns aici, stăpânirea s-o ieie
Căuta să se răzbune, pe femeie
Dar vulturul cel mare,
Aripile lui, femeii le-a dat,
Să scape de urgie,
Încât, imediat
A zburat cu ele-n pustie
stând un timp, consemnat:
-Un timp, timpuri și jumătatea unui timp
Acolo hrană i s-a dat
Tot timpul cât aclo a stat
Și pentru că, femeia i-a scăpat,
Fiind și mai tare înfuriat
A pornit cu mare dorință
Să facă război, cu acea rămășiță,
Ce-a urmat din a ei sămânță
E vorba, de cei ce s-au pus
Chezași, păzind poruncile, Lui Dumnezeu
Și mărturia Fiului său,
Mai târziu, după multă-ntâmplare
A căzut Babilonul, cetatea cea tare,
Avănd dumnezei mulți și mari bogății
Și-atâția ce beau cu ea, din a ei murdării,
Adunate în timp în potirul ei,
Acestei mândre și preacurve femei.
Într-un ceas, o calcă
Foametea, tristețea și moartea vin, dintr-odată

Tocmai când siguranta,
Mândria și luxul și-arată
Și fiindcă, pentru ea,
Bogăția și luxul e-un joc
DUMNEZEU, ÎI IA SLAVA ȘI O ARDE ÎN FOC
Și toți cei bogați, ce-au desfrânat cu ea,
Uimiți o vor jeli dar n-o vor ajuta
Fiindcă se tem, de focul pedepselor
Ce-au cuprins-o
Și de chinul, la care mîndria, a-mpins-o.
În ea s-a găsit sânge, de proroci și de sfinți
Și-a tuturor celor înjunghiați pân-acum
ÎNCEPÎND CU PRIMII PĂRINȚI,
Proroci, apostoli și sfinți, bucurațiv-acum
Căci cei ce sângele vi l-au vărsat
Azi, sunt pulbere și scrum.
O mare mulțime din slavă, striga:
-Aleluia, mântuirea, slava și puterea-i a ta
Și-au strigat, Aleluia, încă o dată
Din Babilon, doar fumul ce se-nalță, se-arată
Și, din scaunul de domnie, s-a auzit un glas:
-Lăudați mari și mici, pe
DOMNUL, CEAS DE CEAS,
Să dăm, mare Slavă, cerescului Miel,
PREGĂTIT FIIND DE NUNTĂ ȘI MIREASA, LA FEL
Ș-o mare mulțime, de oaste cerescă,
cu-n glas tunător, zicea: -”Aleluia! Domnul, Dumnezeul Nostru,
A început să Împărățească”
Cei ce au mărturia, Lui ISUS,
Mlădițe viței viei
Au mărturia, Lui, ce-i duhul prorociei,
Apoi, din cerul deschis
Ioan, văzu un cal alb,
Pe el, se vedea„CEL ADEVĂRAT„
Avănd multe diademe, pe capul Lui
Și ochiii, ca para focului, Și-un nume
Scris și sigur,
Cunoscut numai de El, singur
Cu haina-mbrăcată, muiată în sânge,
El, Dumnezeul, ce-acum nu mai plânge
Este știut:
Cuvântul, Lui Dumnezeu, El Domn și Mire
are oști, cu cai albi și oști în alb
Și îmbrăcate în in subțire,
O sabie ascuțită iese, din gura Lui,
El, neamurile păstorește, cu un toiag de fier
Rostuit, prin puterea flamei focului,
Pe haină și coapsă, se citește ușor,
” Împăratul împăraților și Domnul domnilor”
iar un înger, din Soare
Chema păsările cerurilor, cu glas mare:
Veniți, se-auzea glasul său,
”Adunați-vă la ospățul cel mare, al Lui
DUMNEZEU! ! ! ...

Moldovan Pavel
01. Aug. 2021