David și Goliat

David și Goliat

Poporul Domnului era de zile-ntregi în teamă
Căci în război cu filistenii un uriaș îi cheamă
Le râde batjocoritor, ostașii toți înfruntă
Ocară aruncând astfel peste ceata măruntă

Cerea de zile-ntregi un om, care să îl combată
Însă niciun viteaz ostaș nu reușea să-l bată
Toată oștirea lui Israel dădea 'napoi de frică
Și nimeni nu mai îndrăznea nimic măcar să-i zică

În oastea- aceasta erau trei din fiii lui Isai
De-aceea, tatăl îl trimise pe fratele bălai
În tabără, la ei, să ducă ceva de ale gurii
Și să se-ntoarcă' cu vești bune despre ce fac vulturii

Ajuns în tabără, David văzând ce se întâmplă
Rămase tare mult mirat și cu gândirea-i simplă
A început ca să întrebe în jur: "Cine-i acesta oare
Care- ndrăznește să- ocărască Numele Lui cel mare?

Și frații îl certau să tacă, mânioși de îndrăzneala
Cu care David le vorbea, îi cereau socoteala:
"Cine ești tu, cel de la oi, îți știm mândria, ura
Te-ai coborât ca să ne vezi și nu-ți mai tace gura!"

Copilul David, cel bălai, cu fața cea frumoasă
Avea gândire de-nvingător, inima credincioasă
La-nfătișare era slab, da'n Domnul era tare
Căci îl crescuse în pustiu și îl făcuse mare!

Căci Dumnezeu îl învăța cu oile pe munte
Cum să trăiască-nvingător, cum leii să înfrunte
Cum să își bage pumnul slab în gura lor deschisă
Să nu se-nfrice de nimic, cu inima convinsă

Căci Dumnezeu e minunat și Numele-i de slavă
Stă mai presus de orice neam, de-mpărății ce-s pleavă
El a-nvățat că Dumnezeu îl scăpă de primejdii
Îl scapă din orice necaz, așa-i vorbea nădejdii!

De aceea-n clipa- aceea David strigă în gura mare:
"Nimeni să nu se mai înfrice, căci Domnul nost' e tare!"
Nimeni să nu-și piardă nădejdea căci eu astăzi m-oi duce
Să bat pe acest filistean, căci Domnul mă conduce!

În Numele Lui mă pornesc războiul ca să termin
Și capul lui, lui Goliat, astăzi eu îl extermin!"
Atunci o forfotă se iscă și Saul ia cuvântul:
-"Tu ești copil, tu ești firav!", așa-i tăie avântul!

Dar David și mai îndârjit dorește să-l convingă
Căci doar c-o praștie, atât, el poate să-l învingă
Căci când era singur la oi, Domnul îl învățase
Cum să omoare lei și urși cu mâna-i de mătase

"Domnul care m-a izbăvit din gheara ucigașă
Același Domn mă va salva de ceata uriașă!"
Și astfel Saul, puțin convins, dă semn de aprobare
Îl pune-n fruntea oștii lui să lupte cu cel mare

Și vruse ca să îl îmbrace cu hainele-i de luptă
Dar erau largi, prea grele parcă pentru ființa-i suptă
"Nu pot să fac vreun pas măcar și simt că-ncorsetează
Armura-aceasta de soldat, m-apasă, mă stresează!"

Credința era haina lui, credința lui curată
Peste aceasta n-a-ncăput platoșa să fie luată
Căci ea mai tare-l încurca, credința-i era deajunsă
Căci învățase în pustiu: nu poate fi pătrunsă

De nicio sabie sau arc al celui rău ce crede
Că dacă urlă ca un leu, pe sfinți slăbind îi vede...
"Lasă-mă, domnul meu, să-mi iau praștia mea de-acasă!"
Și-nspre pârâu fugi apoi pietre să pescuiască

Și-așa: cel mic, cu cel mai mare, dar în cel mic e Domnul!
Când îl văzuse Goliat, îl apucase... somnul!
Și râse batjocoritor, și râsu-i umplea valea
Văzuse doar pe un copil firav ce-i tăia calea

În mână cu-n toiag micuț: "O, vai, ce, eu îs câine?
Să vii la mine cu toiege, te fac la vulturi pâine!"
Dar David, și mai îmbărbătat de-a Domnului putere
Doar prin credință el vedea pe Goliat cum piere!

"Tu vii la mine-nfofolit cu armele greoaie
Dar eu vin cu-al meu Dumnezeu și asta te îndoaie!
Și tot pământu-ntreg va ști că Domnul meu e mare
Și biruința-i doar în El, în asta cred eu tare!"

Și-ndată mâna își vârî în traistă și își smulse
O piatră și cu praștia sa în frunte i-o pătrunse
Și-l doborî pe filistean: mort la pământ căzuse
Și astfel Domnul a făcut tot ce David știuse!

Și astăzi sunt oameni ca el crescuți ca să înfrunte
Tot întunericul cel gros, să îl lovească-n frunte
Căci o sămânță din David, o rămăsiță sfântă
S-a ridicat și, prin Hristos, și astăzi mai cuvântă!

Dați slavă azi Lui Dumnezeu, dați slavă Celui mare!
Căci tu, copil bălai ce ești, te-a pus în transformare
Ca să îi porți Numele sfânt, în tine să-L citească
Și Numele El, Dumnezeu, prin tine să-Și slăvească!

Să nu te temi de nici un rău, căci Domnul e cu tine
Nu te-nfrica de uriaș ce cu batjocori vine
Nu ai nevoie de nimic, decât credința tare
Căci ai învins pe uriaș, căci Domnul e Cel mare!

Trăiește zilnic cu Hristos și roagă-L să te-nvețe
Să rupi din falca ursului, să crești, să-ți dea povețe
Astfel când tu te vei afla în fața încercării tale
Să crezi că te va scoate- atunci puterea mâinii Sale!

23 august 2021