Credință sau fatalism

Mare diferență, între acestea două
O mare democrație, o mare graniță
De multe ori nu pare așa, am crede
Dar credinciosul, fatalism nu vede.

Fatalistul dă din umeri când e necaz
Și spune sunt prea mic, pentru caz
Prea mic pentru a vedea și înțelege
Am să aștept, să văd ce s-o alege.

Credința, altfel procedează-n necaz
Și ea se vede prea mică, pentru caz
Nici ea nu vede și nu înțelege ceva
Dar nu se resemnează, cu situația.

Ea se lipește de Dumnezeu, care știe
Un Dumnezeu uriaș, aștept că El poate
Și Fatalistul și credinciosul așteaptă
Dar motivația lor, este așa de diferită.

Fatalistul pleacă capul la neînțeles
Dar credinciosul, ridică capul la Hristos
Credinciosul n-are limite, în ceea ce crede
Că Dumnezeu e mereu la lucru și vede.

Fatalistul când dă de zid, se așează
Și se chinuie amarnic în a sa neputință
Credința, când ajunge în față la zidul uriaș
Știe că Dumnezeu îl poate sparge, în marș.

El poate deschide o ușă, o fereastră
Sau să te salte peste zid, cu ușurință
Credinciosul, spune ca David altădată
Cu Dumnezeu sar peste zid, nu-i piedică.

Fatalistul spune: până aici a fost
Credinciosul, nu se dă bătut în față la zid
Fatalistul, se crede doar un om și atât
Vede posibilitatea umană, nu mai mult.

Credinciosul, se vede și el numai om limitat
Cu puteri limitate, dar credința-i e mai mult
El știe, că Cel în care crede poate totul
Și nu e nimic să-L împiedice, pe Domnul.

Dumnezeu, este în cer și totul cunoaște
Noi oamenii, cunoaștem și vedem în parte
Fataliști, nu înțeleg de ce un rău poate fi
Înspre binele cuiva, că mai mult nu ști

Credinciosul, știe că toate lucrează împreună
Spre binele celor ce-L iubesc, pe El cu voință.
Domnul vede spectrul, noi numai parțial
De aceea fatalismul e starea omului fără har.

Fatalismul, e starea omului fără credință
Ce în situații de criză, nu vede speranță
N-așteaptă nimic de la Dumnezeu, la greu
Că nu crede-n Dumnezeu și-n harul Său.

El așteaptă, ca întâmplarea să facă ceva
Să schimbe cumva și situația lui cea grea
Fatalistul ne înțelege, că El face ce vrea
Are dreptul în tot, că suntem Creația Sa.

Oamenii sunt ființe create, de El și pentru El
Și Creația Sa, nu-L poate judeca, omul
Suntem oameni Creați, și-n mâna Creatorului
Fatalistul nu înțelege, că e la îndemâna Lui.

De la Dumnezeu, trebuie s-aștepte rezolvare
Că așteaptă degeaba, de la întâmplare
Credinciosul crede că Dumnezei își iubește
Creația, și pentru ea e ajutor și se jertfește.

Fatalistul spune: de ce ți-e dat, nu poți să fugi
Nu poți să scapi, cum ți-e dat în spate duci
Nu te poți lupta cu soarta, dată de Dumnezeu
Împacă-te cu destinul, n-ai ce face, ăsta-i al tău.

Fatalistul cât și Creștinul, nu văd în întregime
Fiecare vede o latură a piramidei, ce se vede
Prin prisma sufletului lor, cu limite înguste
Cu ochii aceștia, nu vedem mai multe.

Nu vedem tot ansamblul, cum Domnul vede
De aceea Fatalistul, numai ce vede crede
Aici e deosebirea între credință și fatalism
Creștinii, cred și necrezutul, nu doar realism.

Creștinul, vede nevăzutul prin credință
Nădăjduiește lucruri, peste a lui putință
Fatalistul spune: să le acceptăm pe toate
Toate-s în mâna lui Dumnezeu, n-ai ce face.

Că toate lucrurile, sunt de la Dumnezeu
Nu trebuie să spui o vorbă, de necazul tău
Dar și fataliști, au într-un fel meritul lor
Fără ei am crede, că toate le rezolvăm noi.

Toate întâmplările-s, sigur de la Dumnezeu
El dă binele și îngăduie să vină și cel rău
Și fatalismul și credința așteaptă câte ceva
Credința intervenția lui Domnului, fatalul altceva?