Lecţia unui copil

Un bãtrânel plãpând locuia cu fiul sãu, nora şi nepotul. Mâinile sale îi tremurau, vederea îi era înceţoşatã, iar mersul clãtinat. Toata familia mânca de obicei împreunã. Dar bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde şi a vederii slabe. Mazãrea se rostogolea din lingurã pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrãştia pe masã.

Atunci fiul şi nora sa i-au pus o masã în colţul camerei unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masã. De când bunicul spãrsese o farfurie, mâncarea îi era servitã într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea în ochii bãtrânului câte o lacrimã. Singurele cuvinte care îi erau adresate erau scurte avertizãri atunci când scãpa furculiţa sau mâncarea. Nepoţelul de patru anişori privea totul în tãcere.

Într-o searã, înainte de cinã, tatãl a observat cã bãieţelul sãu se joacã cu nişte bucãţi de lemn pe care le zgâria. Cu blândeţe a întrebat copilul:
– Ce construieşti tu acolo, micuţul meu?
– Ei, fac un vas mic pentru tine şi mama ca sã mâncaţi atunci când am sã cresc, a rãspuns cu seriozitate copilul dupã care s-a întors la munca sa.

Cuvintele au lovit pe cei doi pãrinţi încât au rãmas fãrã glas. Lacrimile au început sã curgã şuvoi pe obrajii lor. Atunci au ştiut ce au de fãcut. În acea searã soţul a luat de mânã pe bunicul şi l-a condus la masa familiei. De atunci a mâncat de fiecare datã cu familia şi nici soţul nici soţia se pare nu au mai avut nimic împotrivã când o furculiţã cãdea, laptele era împrãştiat sau faţa de masã murdãritã.

Din toate acestea am învãţat cã orice s-ar întâmpla azi oricât de rãu, viaţa merge înainte şi mâine va fi mai bine.
Am învãţat cã un lucru pe care îl faci cuiva astãzi s-ar putea sã ţi se facã şi ţie mai târziu de cãtre altcineva.
Am învãţat cã vei pierde relaţia cu pãrinţii atunci când nu fac parte din viaţa ta.
Am învãţat cã a trãi nu este acelaşi lucru cu a fi viu.
Am învãţat cã dacã nu urmãreşti fericirea, ea te va ocoli. Dar dacã te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, nevoilor altora, şi tot ce faci, faci cât de bine poţi, vei gãsi fericirea.
Am învãţat cã de câte ori suferi, nu eşti singurul.
Am învãţat cã în fiecare zi trebuie sã ajuţi pe cineva.

Oamenii iubesc o strângere de mânã, o îmbrãţişare caldã sau o simplã bãtaie pe umãr.