Urie, hetitul. Marco Lessmann

Categorie: Personaje biblice
 

Istoria lui David şi a Bat-Şebei o punem în legătură cu o criză în istoria lui David, şi anume cu adulter şi cu omor, dar şi cu mărturisire şi cu iertare. Însă, în această istorie, o persoană ajunge puţin în plan secundar: Urie, hetitul, soţul Bat-Şebei. Chiar dacă nu ştim multe despre el, totuşi ceea ce cunoaştem conţine învăţături pentru noi.

Hetitul

Pe lângă prenumele său, Urie, apare întotdeauna şi apelativul său, „hetitul”. Bărbatul a purtat acest apelativ cum purtăm noi astăzi numele de familie. Când Cuvântul lui Dumnezeu adaugă la numele unei persoane un apelativ sau un atribut, atunci face aceasta cu un anumit scop. Să ne gândim la Iuda Iscarioteanul despre care citim de şapte ori pe lângă numele lui şi expresia: „care L-a vândut”.

Hetiţii au fost locuitori ai Canaanului. Ei erau închinători la idoli şi răutatea lor a fost atât de mare, încât Dumnezeu a permis ca întregul neam să fie nimicit de poporul Său Israel (Deuteronom 20 .16,17). Urie provenea din acest popor sortit morţii, deşi el venea evident dintr-o familie care Îl cunoştea şi Îl iubea pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Altfel, părinţii săi nu i-ar fi dat un nume care înseamnă „lumina mea este Domnul”. Prin apelativul „hetitul”, Cuvântul lui Dumnezeu doreşte să sublinieze harul lui Dumnezeu, care poate să salveze şi dintre aceia care sunt departe de Dumnezeu. Acelaşi har te-a salvat şi pe tine şi m-a salvat şi pe mine!

Viteazul lui David

Deşi Urie nu se trăgea din Israel, aceasta nu l-a împiedicat să-şi folosească toată energia pentru cauza lui Dumnezeu. În 2. Samuel 23 .39 este numit printre cei 37 bărbaţi ai lui David, care erau cei mai buni, iar din 1. Cronici 11 .41 ştim că era un „viteaz al oştirilor”, deci un soldat destoinic. Inima sa bătea pentru David şi pentru cauza împăratului.

Atitudinea sa de luptător al lui Dumnezeu se vede în mod deosebit atunci când David a vrut să-l trimită acasă la soţia sa, pentru a muşamaliza păcatul lui cu Bat-Şeba. Urie a văzut poporul în luptă cu duşmanii şi nu a vrut să se întoarcă acasă. El şi-a văzut locul său împreună cu slujitorii lui David şi a rezistat ofertei tentante de a petrece o zi frumoasă cu soţia sa. Ce strigăt de avertizare pentru cel care tocmai a căzut în păcat, pentru că David, ca împăratul lui Israel, „pe timpul când ies împăraţii la luptă”, „s-a ridicat din patul său şi se plimba pe acoperişul casei împăratului”! Ce apel şi către noi, care adesea preferăm comoditatea în detrimentul slujbei pentru Domnul!

Urie a fost chiar dispus să lupte în primul front, cu toate că el, ca şi soldat experimentat, ştia cu siguranţă că aceasta poate însemna moartea sa. Aceasta este adevărata râvnă pentru Domnul. Astfel, el aparţine de cei care „şi-au pus capul” pentru poporul lui Dumnezeu (Romani 16 .4).

„Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Şi-a dat viaţa pentru noi; noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1. Ioan 3 .16). Un etalon înalt! Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă un altul mai mic.

Adevăratul urmaş al lui David

Din istoria anterioară a lui David ştim că la toate luptele sale urmărea un scop mare: să găsească un loc de odihnă pentru chivot. El dorea să găsească locul despre care Dumnezeu spusese că vrea să lase Numele Lui să locuiască acolo. David s-a obligat cu un jurământ să se suie pe aşternutul patului său doar atunci când a găsit „locaşuri pentru Puternicul lui Iacov” (Psalmul 132 .2-5; 2. Samuel 7 .2).

În această privinţă, Urie a fost un adevărat discipol al lui David. Chivotul, tronul lui Dumnezeu, era pentru el pe primul loc (2. Samuel 11 .11). Atât timp cât chivotul şi Dumnezeu locuiau încă în „corturi”, nu dorea să-şi facă o viaţă plăcută. Atât timp cât Dumnezeu nu Se odihnea, nici el nu voia să se odihnească. Din nou o avertizare permisă de Dumnezeu pentru David.

Şi astăzi este o locuinţă, o casă a lui Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte în Adunare, care constă din toţi credincioşii adevăraţi. Cum stau lucrurile cu râvna noastră pentru această casă? Ne stau fraţii noştri pe inimă? Ne implicăm pentru Adunare? Sau suntem interesaţi mai mult de o viaţă comodă?

Căsnicia sa cu Bat-Şeba

Putem presupune că Urie şi-a luat o soţie, a cărei familie aparţinea de asemenea de grupul de oameni de încredere ai lui David. Bunicul ei, Afitofel, a fost sfetnic al lui David, iar tatăl ei, Eliam, făcea parte ca şi Urie din grupul vitejilor lui David (2. Samuel 11 .3; 23.24). Cu siguranţă, Eliam a dat-o cu plăcere pe fiica lui unui bărbat a cărui inimă bătea ca a lui pentru David.

Pentru tânărul luptător al lui Dumnezeu nu există o recomandare mai bună decât aceea să-şi caute o soţie care împărtăşeşte cu el dragostea pentru Domnul şi care „îl eliberează“ pe soţul ei pentru o slujbă în lucrarea Domnului. Desigur, nu putem spune cu siguranţă care a fost atitudinea Bat-Şebei faţă de râvna soţului ei. Dar dorim să presupunem cu bunăvoinţă că plângerea ei pentru Urie a fost sinceră (2. Samuel 11 .26) şi că a dus o căsnicie bună cu el.

„Lumina mea este Domnul”

Aceasta înseamnă numele Urie. Acest lucru s-a văzut şi în viaţa lui. Lumina lui Dumnezeu a strălucit pe calea sa, l-a făcut să fie neînfricat în luptă şi i-a dat o gândire clară, în ciuda ofertei ademenitoare a împăratului şi în ciuda ameţelii temporare datorate alcoolului (probabil datorită poziţiei sale de supus al lui David nu s-a putut împotrivi), astfel încât nu s-a lăsat abătut de la calea lui Dumnezeu şi de la râvna pentru El şi Casa Lui. În acel moment a fost superior din punct de vedere moral împăratului său, care a acordat odată subiectului „Domnul este lumina mea” un întreg psalm (Psalmul 27 ), dar care la momentul întâlnirii cu Urie trăia în întuneric moral.

Lumina lui Dumnezeu a strălucit în viaţa lui Urie şi l-a făcut un predicator liniştit şi necunoscut pentru David. Şi pentru noi, Urie este desigur în unele privinţe un model de imitat, care se adresează inimii şi conştiinţei noastre.

sursa: https://comori.org/