Agur – un bărbat cu o rugăciune înțeleaptă din revista „Mesagerul Păcii”

Categorie: Personaje biblice
 

Despre identitatea lui Agur s-au făcut multe presupuneri. Este el oare Solomon sub un alt nume? Un frate de-al lui Lemuel, care apare în Proverbe 31 imediat după afirmațiile lui Agur? – Cuvântul lui Dumnezeu tace asupra acestui lucru, dar totuși ne descrie bărbatul, și anume prin gândurile și exprimările sale.

Agur este smerit, nu este încrezut: „Negreșit, sunt mai prost decât oricine și n-am pricepere de om. N-am învățat înțelepciunea și nu cunosc știința sfinților” (Proverbe 30:2-3 ), spune el, pentru a pune apoi întrebări, la care înțelepciunea omenească nu are niciun răspuns: „Cine s-a suit la ceruri și cine s-a coborât din ele? ... Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numește el și cum cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta?” (Proverbe 30:4 ). Mărimea și grandoarea lui Dumnezeu, care sunt de necuprins, și propria sa limitare stau înaintea lui Agur, ca expresie a adâncii temeri de Dumnezeu. „Frica Domnului este începutul științei” (Proverbe 1:7 ; 9:10 ), da, ea este „școala înțelepciunii” (Proverbe 15:33 ), și ea este întipărită prin smerenie, care se învață în prezența lui Dumnezeu.

Aceasta este temelia pentru celelalte afirmații și pentru cele două rugăciuni ale sale. Agur indică spre singurul izvor de înțelepciune, „vorbirea lui Dumnezeu”, la care nu se poate și nu este voie să se adauge nimic (Proverbe 30:5-6 ). Și apoi urmează rugăciunile: „Două lucruri îți cer; nu mi le opri înainte de moarte! Depărtează de la mine neadevărul (deșertăciunea) și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: Cine este Domnul? Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.” El vorbește în toată simplitatea și sinceritatea de două tipuri de pericole, cărora ar putea să le cadă pradă; unul se referă la poziția sa interioară, morală: „deșertăciunea”, adică să te consideri cineva sau să năzuiești spre lucrurile lumii care până la urmă sunt fără valoare, da, care se dovedesc rușinoase, și „minciuna”, care este contrariul adevărului și noțiune a pervertirii și a vicleniei inimii naturale.

A doua rugăciune are de-a face cu pericolele în domeniul vieții materiale, dar este mai întâi caracterizată de conștiența sa că bogăția și bunăstarea pot face pe om sigur de sine și independent și că sărăcia îl face pe om predispus la furt (care uneori se arată chiar ca îndreptățit înaintea lui Dumnezeu). Păzirea de toate aceste pericole este pentru el o cerere importantă și el o completează cu rugămintea ca Dumnezeu să-i poarte de grijă cu bunăvoință de ceea ce Dumnezeu în înțelepciunea Lui a rânduit pentru el. Este un exemplu de încredere în Dumnezeu și o viață în dependență de Dumnezeu. Bărbatul care se numește „mai prost decât oricine”, este în încrederea sa în Dumnezeu și în smerenia sa „mai înțelept decât oricine”. „Nu mi le opri înainte de moarte” este o rugăciune, pentru ca el să-L onoreze prin viața sa pe Dumnezeu în timpul care i-a mai rămas.

sursa: https://comori.org/