Liviu

Pace tuturor! Mă numesc Liviu, în curând împlinesc douăzeci şi şase de ani şi sunt evanghelic. De trei ani şi jumătate L-am acceptat pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor în inima mea.

Vă voi povesti câte ceva din viaţa mea. Suntem doi fraţi şi două surori. Mama mea a avut probleme în viaţă. Cu primul soţ a avut un băiat şi o fată. După ce a divorţat de bărbatul pe care l-a avut mulţi ani lângă ea, a luat pe altul, şi aşa am venit pe lume sora mea, mai mare cu doi ani decât mine, şi eu. Tatăl nostru a murit, iar mama s-a împăcat cu primul soţ. Când eram în vârstă de un an, m-a dat la stat ca să mă crească, fiindcă nu a mai putut să ne întreţină, singură cu patru copii, tatăl vitreg fiind în închisoare. S-a gândit pe cine să deie şi m-a dat pe mine, ultimul copil, care eram mic. Din spusele ei, nu mă putea ţine în casă cu tatăl vitreg, cu care este şi în prezent, din cauză că a vrut să mă omoare.

Am stat la casa de copii de la un an până la terminarea şcolii, la vârsta de douăzeci şi unu de ani. În acest timp am fost la trei case de copii, prima fiind un leagăn de copii, unde am rămas până s-au gândit că mă pot duce la grădiniţă, după care am mers la o altă casă de copii, unde m-au dat la şcoală. În 1992, am mers în clasa întâi, unde am fost cu cei din oraş, nu era o şcoală specială pe care să o facem numai noi, cei instituţionalizaţi, pentru că nu am avut probleme. Până la douăzeci şi unu de ani nu mi-am pus problema mâncării sau a îmbrăcămintei, am avut totul pe tavă, ceea ce mulţi nu au în familie.

M-am zbătut însă cu altfel de probleme şi ispite, fiind de mic abuzat sexual. În primii ani, cei mari, cărora li se spunea asistaţi, îi puneau pe cei mici să-i satisfacă şi făceau şi alte lucruri mai mari, iar eu am fost printre aceia care au făcut lucrurile acelea. Pe parcursul anilor, am ajuns să fiu atras de homosexualitate, să văd alţi băieţi. Şi ei mă provocau şi mă autosatisfăceam aproape în fiecare zi.

Dar am ajuns la credinţă, şi Domnul să-i binecuvânteze pe cei care au venit şi au avut răbdare cu noi, să steie să ne explice despre El. Ne vesteau despre Isus şi Dumnezeu, cântam cu ei, ne rugam şi stăteam de vorbă cu ei ca să ne îmbărbăteze. Erau de la o fundaţie creştină care se ocupa cu casele de copii. Ne adunau din mai multe case, fie de fete, fie de băieţi, şi ne strângeam într-o tabără unde socializam, ne cunoşteam, de la copii până la personalul care avea grijă de noi. În fiecare zi mergeam în drumeţii, făceam studiu biblic, cântam, iar mie îmi plăceau foarte mult cântările. Şi în prezent cânt foarte mult.

Am început să merg la biserică la vârsta de douăzeci şi doi de ani, când nu mai aparţineam de instituţie şi eram pe cont propriu, dar mulţumesc Domnului că îmi poartă de grijă, El nu mă lasă singur. În anul 2007 m-am botezat. Nu ştiu ce aş fi făcut în ziua de astăzi, cum aş fi trăit, fiindcă nu merit să mai stau pe pământ niciun minut. Dar cum Dumnezeu are un plan cu fiecare, încă mă mai ţine în viaţă. Mă întreb cum poate un tânăr să-şi ţină cărarea dreaptă, că tot înspre mai rău merge, tot mai multe rele auzi, băieţi care se căsătoresc între ei, fete cu fete. Eu le sugerez să se lase de asta că nu e greu, cred că putem să ne lăsăm, pentru că un Împărat ca Domnul ne vrea sfinţi şi curaţi.

Am stat şi m-am gândit că mă duc la biserică şi nu simt nimic. M-am întrebat ce îi cu mine şi mi-a venit în minte versetul din Isaia 59: 1: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască… ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru. ” De aceea, mă rog ca Domnul să Se îndure de noi, cei care ne gândim la astfel de treburi şi să ne elibereze de viciu. Cred că se poate. Am încercat, m-am stăpânit o lună, iar înainte mă autosatisfăceam aproape în fiecare zi şi mă uitam la homosexuali pe site-uri, mă întâlneam cu ei şi făceam ce nu este bine să faci.

Vreau să închei cu povestea asta şi să uit trecutul meu rău. Vreau să fiu curat înaintea lui Dumnezeu, să-L proslăvesc şi să-L laud toată viaţa, să văd că Domnul lasă călăuzirea Sa peste mine, mă botează cu Duhul Sfânt şi Îşi face planul Lui cu mine. Cred că deja m-am lăsat de lucrurile astea rele, care nu plac lui Dumnezeu şi lumii.

Sper să fie spre zidire şi să vă îmbărbăteze rândurile mele. Am scris pentru a mă mărturisi, căci scrie să ne mărturisim unii altora păcatele. Să mă iertaţi şi să nu mă judecaţi că am trecut prin asta. Domnul să vă binecuvânteze! Domnul să vă ajute să vă lăsaţi de ce este rău, ca să facem binele, pentru a putea moşteni Împărăţia cerurilor. De aceea L-a dat pe singurul Lui Fiu să moară pentru noi, ca să fim mântuiţi.