Adi

Un nou început, o nouă viaţă – cu Isus totul este posibil!

Îmi aduc aminte cu mare groază de clipele şi perioadele grele şi tulburătoare prin care am trecut. Aveam paisprezece ani, frecventam şcoala generală la mine în sat când Diavolul căuta să mă zdrobească şi să-mi facă viaţa grea şi neagră. Îmi aduc aminte că l-am lăsat pe Diavol să intre în viaţa mea; nu eram destul de statornic pe calea Domnului, mai ales că eram un copil creştin. Treceau zile, săptămâni şi luni de zile, stăteam în faţa calculatorului, mă uitam la imagini pornografice şi mă satisfăceam de câteva ori pe zi; fiind creştin, imediat îmi părea rău de tot ce făceam. Ispitele erau tot mai mari, iar trupul dorea ceva mai mult.

Mă gândesc că mulţi tineri trec prin ispite şi se confruntă cu multe alte probleme şi mai mari. Mă rog pentru tinerii aceştia ca Dumnezeu să îi binecuvânteze şi să îi ajute să poată birui asemenea ispite. Mergeam zi de zi la şcoală şi în fiecare zi întâlneam colegi care aveau un comportament urât, făceau lucruri murdare pe care Dumnezeu nu le acceptă. Hormonii mei au ajuns la înălţimi mari, am început să am şi mai mari ispite trupeşti, iar când zic ispite trupeşti, tinerii ştiu la ce mă refer. La vârsta de paisprezece ani era prea greu pentru mine, viaţa mea a început să fie un chin, vedeam în fiecare zi cum cădeam în prăpastie.

De multe ori mi-am pus întrebări de felul: „Oare de ce noi, tinerii, trebuie să trecem prin aşa ceva? ”, dar n-am primit niciun răspuns. Fiind copil creştin, mă rugam în fiecare zi, nu vroiam să Îl exclud pe Dumnezeu din viaţa mea. Viaţa mea era un chin cumplit. Cu părinţii nu am discutat niciodată despre ispitele mele, despre greutăţile mele, nu vroiam ca ei să ştie prin ce trec.

Îmi doream să ajung la un liceu creştin şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, mi s-a împlinit visul. La început mi-a fost foarte greu, pentru că m-am despărţit de familie. A trebuit să stau la internat; nu puteam să mă acomodez, mă luptam zilnic cu ispitele pornografice. În anul 2007, un bărbat pe care nu prea îl cunoşteam m-a violat, iar Satan m-a tulburat şi mai tare. Mă consideram cel mai murdar om, cel mai păcătos om din lume, dar Dumnezeu mă iubea şi mă avea în planul Lui de mântuire.

Am căzut tare în prăpastie, m-am izolat, nu mai vorbeam cu nimeni, umblam seara ca un câine care nu ştie încotro merge. În weekend mă duceam acasă, dar luam o mască pe faţă, ca şi cum ar fi fost totul în regulă, mă chinuiam să fiu cu masca aceea.

Dragi tineri, încercaţi să învingeţi asemenea ispite, renunţaţi la ele, pentru că duc la moarte. Încercam şi eu de multe ori să înving, îmi propuneam să renunţ şi nu puteam, fiindcă între mine şi Dumnezeu era un zid de despărţire, pentru că exista păcat în viaţa mea, iar Dumnezeu iubeşte păcătoşii, dar urăşte păcatul.

În clasa a zecea, primul semestru a fost greu, mă gândeam că toate şansele mele s-au spulberat, că eram pierdut pentru totdeauna. Aveam visuri negre, tulburătoare. Continuam să mă autosatisfac. Atunci, în clipele acelea, nu îmi dădeam seama că nu mă ajuta cu nimic aşa ceva, doar mă bucuram pentru o clipă şi din nou îmi părea rău de ce făceam.

Până într-o zi, când la un program m-am predat în mâna lui Dumnezeu şi nu am simţit nicio iertare, nicio eliberare şi ştiţi de ce nu simţeam nimic? Pentru că nu m-am mărturisit la nimeni, nu am spus nimănui despre viaţa mea grea. În noiembrie 2008 m-am integrat într-un grup de misiune, am crescut spiritual. Făceam slujba împreună cu cei din grup, deşi ei nu ştiau cu ce mă confruntam, dar a fost o perioadă, pot să spun aşa, mai binecuvântată. Am fost împreună cu grupul în misiune, ne-am simţit extraordinar, pentru că niciodată în prezenţa lui Dumnezeu nu te vei simţi rău. Dar în fiecare zi îmi venea în minte cel care m-a violat şi nu puteam să îl uit. Sufletul meu era zdrobit din punct de vedere spiritual. Nu ştiam, de multe ori, cum să reacţionez, cum să ies din prăpastie. Trebuia să renunţ la tot.

Am ajuns în clasa a unsprezecea, care pentru mine a fost îngrozitoare. Când l-am întrebat pe liderul grupului dacă pot să stau la ei în gazdă a acceptat, a fost de acord şi fratele lui mai mare, care făcea şi el parte din grup. Într-o zi mă rugam lui Dumnezeu şi Îi spuneam: „Doamne, de ce stau la ei în gazdă şi nu în altă parte? ”, iar răspunsul la întrebare o să îl dau mai încolo. Am fost cu grupul la rugăciune şi îmi vorbea Dumnezeu extraordinar, dar Îi spuneam: „Doamne, vreau să-mi vorbeşti în legătură cu ceea ce mă confrunt eu, vreau să văd că Îţi pasă de mine. ” Şi Dumnezeu mi-a vorbit: „Dacă nu renunţi la poftele tale trupeşti şi dacă nu-ţi înfrânezi trupul, vei merge singur spre pierzare. ”

Nu îmi doream aşa ceva, dar Diavolul a continuat să mă ispitească, să-mi poarte gândul departe de Dumnezeu, iar răspunsul la întrebarea de mai sus este că fratele liderului a găsit pe calculator că cineva a vizionat site-uri pornografice, m-a întrebat şi pe mine, dar eu nu am recunoscut. Dimineaţa am fost la şcoală. Ziua aceea a fost atât de grea pentru mine! Dar când m-am întors, am recunoscut că eu am fost acela care s-a uitat la pornografie. Vă mărturisesc că atunci, în 12 noiembrie 2009, viaţa mea a luat o asemenea întorsătură, căci numai Dumnezeu a făcut să stau la ei în gazdă pentru a-mi schimba viaţa.

Dragi tineri, atât de greu mi-a fost să îi spun adevărul, dar adevărul te face slobod de orice păcat. Viaţa mea i-am spus-o unei prietene de-a mele cu care mă înţelegeam bine; aveam încredere în ea şi i-am spus orice aveam în suflet. Ea a zis că o să ţină pentru ea şi o să mă ajute, dar a doua zi dimineaţa deja ştiau două persoane tot ce i-am spus, a aflat şi pastorul bisericii. M-a chemat în biroul lui şi nu am avut ce face, a trebuit să îi mărturisesc totul. M-a ascultat şi s-a rugat pentru mine, iar de pe 20 noiembrie 2009 când m-am mărturisit, viaţa mea a fost eliberată. Am fost iertat pentru tot, simţeam că zbor. Dumnezeu m-a cuprins în dragostea Lui. Să ştii că şi pe tine Dumnezeu vrea să te mântuiască, dar fă-l pe Diavol de ruşine, mărturiseşte-te unui păstor în care ai încredere. Nu fă cum am făcut eu, m-am mărturisit la mulţi şi m-au jignit, şi m-au dărâmat.

În primul rând, ceea ce m-a motivat să renunţ au fost cărţile care m-au îndemnat: Viaţa pe marginea prăpastiei şi Lupta fiecărui băiat. Vă îndemn să le citiţi, o să vă motiveze şi pe voi!

Au trecut trei luni de zile de când viaţa mea s-a schimbat. La începutul lui martie 2010 am lipsit de la o întâlnire cu grupul din care făceam parte, iar seara pe la ora nouă am primit un telefon de la un prieten din grup, care m-a întrebat dacă e adevărat ce s-a spus la grup. Eu nici nu ştiam despre ce era vorba. El mi-a spus că liderul grupului a zis în faţa grupului că sunt homosexual şi că am avut relaţii cu bărbaţi, dar este interesant că nici nu am vorbit cu liderul meu despre viaţa mea, a auzit de la alţii.

Trei săptămâni din luna martie au fost atât de grele pentru mine! Am căzut din cauză că liderul nu a făcut bine, nu trebuia să spună la cincisprezece persoane despre mine, mai ales că a spus şi minciuni. În loc să mă ajute să trec biruitor, mai mult m-a doborât şi m-a jignit. Plângeam ca un copil din cauza a ce mi-a făcut acel lider, dar am primit-o ca pe o încercare din partea lui Dumnezeu, iar prin ceea ce am trecut m-am maturizat spiritual, iar acum sunt mai statornic pe calea Domnului.

Treceau zilele şi mulţi mă sunau şi mă întrebau: „Este adevărat că eşti homosexual? ” Aproape jumătate din şcoală a aflat, iar cel mai tare m-a durut că au spus şi minciuni: eu nu am fost homosexual, doar m-am confruntat cu ispitele pornografice. Dar Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit să ies învingător. M-am hotărât să mă botez. Acum trăiesc altfel, trăiesc o viaţă nouă.

Dragi tineri, gândiţi-vă la veşnicia voastră, renunţaţi la orice păcat! Ştiu că este greu, ştiu ce înseamnă, dar în faţa lui Dumnezeu pornografia este o scârbă. Nu încetaţi să luptaţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ajute să biruiţi, aşa cum am biruit şi eu. Mă rog pentru voi să vă elibereze Dumnezeu. Fiţi binecuvântaţi!

[Adi este implicat în slujirea creştină. I-au dispărut atracţiile homosexuale şi nici nu vrea să se mai gândească la ce a fost în trecut. ]