Esti manios?

Dacă ai ales această opţiune, înseamnă că mânia ta este încă sub control, altfel nu ai avea răbdarea de a citi rândurile care urmează. Cu siguranţă că ceea ce îţi doreşti acum este o încurajare că mânia ta este îndreptăţită, un motiv în plus pentru a o alimenta, şi, de ce nu, o modalitate de a o exprima. Trebuie să recunoşti că n-ai chef să-ţi pui nişte întrebări care să te ajute să te mai temperezi, să nu acţionezi pripit şi să-ţi rezolvi mânia într-un mod paşnic şi fără consecinţe grave. Dar dacă ţii la relaţiile tale, dacă îţi pasă de sănătatea ta şi dacă vrei să nu regreţi toată viaţa un gest necugetat, ar trebui să o faci. Deci, mergem mai departe…

Trebuie să înţelegem de la început că mânia nu poate fi catalogată drept o emoţie pozitivă sau negativă, acest lucru depinzând de motivele care o generează (îndreptăţite sau nu) şi de modul în care este trăită şi manifestată. Cum spunea un teolog, mânia este o emoţie creată de Dumnezeu pentru anumite scopuri precise. Dar ea este percepută de cele mai multe ori negativ, deoarece este greu de controlat şi are consecinţe uneori dezastruoase asupra relaţiilor cu semenii noştri şi asupra sănătăţii noastre afective şi fizice. Rămâne ca tu să apreciezi singur dacă mânia ta este justificată sau nu.

Mânia poate fi stârnită de o mulţime de emoţii şi evenimente. Poate eşti frustrat de neîmplinirea un scop sau plan; poate ai fost rănit, insultat, ironizat sau ignorat; sau ţi s-a făcut o nedreptate. Nu cumva acesta este modul în care ai învăţat să reacţionezi la probleme? Mânia poate fi un răspuns la orice…Ceea ce te poate ajuta pe tine în această situaţie este să înţelegi că există două moduri în care îţi poţi rezolva mânia: unul distructiv, şi altul constructiv. Nu este greu să îl identifici pe cel dintâi. Majoritatea oamenilor nu ştiu să-şi rezolve problema mâniei. Dacă nu o manifestă imediat prin agresivitate verbală sau fizică, prin ridiculizare, cinism, refuzul de a coopera, printr-o privire aspră sau prin trântirea uşii, o reprimă până când aceasta izbucneşte necontrolat şi cu o violenţă neaşteptată. Mânia te izolează de ceilalţi oameni, te fac o persoană introvertită şi dornică de a găsi un ţap ispăşitor. Îţi afectează discernământul şi te predispune la greşeli.

Există în acelaşi timp un tip de mânie reprimată, ascunsă, negată, uneori ani de zile, care se transformă în resentiment şi amărăciune. Este cea mai periculoasă formă pe care o poate avea mânia, deoarece nerecunoscută, ea nu poate fi confruntată şi rezolvată. Poate ai ajuns întâmplător să citeşti aceste rânduri şi te simţi motivat să priveşti mai adânc în inima ta. Ai recunoscut vreodată că eşti mânios? Dacă nu, s-ar putea să ascunzi o mânie reprimată care poate fi cauza nefericirii tale. Primul sfat care trebuie urmat când e vorba de mânie este acela de a recunoaşte sincer ceea ce simţi şi de a renunţa la mecanismele de autoapărare şi negare. Poate nu-ţi vine să crezi, dar există o artă a exprimării mâniei. Şi-ţi voi oferi mai departe câteva modalităţi eficiente de a-ţi controla mânia şi de a te elibera de ea.
Mai întâi trebuie să recunoşti sincer ceea ce simţi. Poate ai fost învăţat că nu este frumos sau decent să te mânii sau să-ţi manifeşti mânia. Dar trebuie să ştii că mânia este o emoţie obişnuită, dată de Dumnezeu şi care, în cazul majorităţii oamenilor, scapă periodic de sub control. Poate fi umilitor pentru tine să recunoşti că te-ai lăsat controlat de mânie sau că ţi-ai pierdut cumpătul. Cu toate acestea, ia-ţi inima în dinţi şi mărturiseşte cuiva ceea ce simţi, poate chiar persoanei care ţi-a provocat mânia. Uneori este suficient atât pentru a rezolva problema. Apoi trebuie să găseşti sursa mâniei, rădăcina amărăciunii şi fă-ţi o evaluare sinceră a lucrurilor care îţi provoacă mânia, amărăciunea sau resentimentele. Ce poţi face apoi pentru a reduce mânia?

Poţi schimba situaţia care o generează dacă stă în puterea ta, poţi dezbate cu o persoană matură ceea ce simţi, te poţi implica într-o activitate plăcută care să-ţi tempereze intensitatea emoţiilor sau poţi petrece timpul singur într-un mod reconfortant. Poţi folosi raţionamentele mentale pentru a reduce mânia (Este justificată mânia mea? Trag cumva concluzii pripite? Dacă acţionez într-un fel, fac mai mult rău sau rezolv problema?). Şi nu trebuie să minimalizezi rolul stăpânirii de sine, care este semnul maturităţii. Stăpânirea de sine se învaţă prin exerciţiu şi putem cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne forma un caracter puternic şi echilibrat în orice situaţie. Iată în plus şi câteva sfaturi date de consilieri:

1. Cântăreşte problema.
2. Stăpâneşte-te.
3. Adu-ţi aminte că nu orice sentiment de mânie este dăunător.
4. Nu te mai gândi la conflict.
5. Ascultă muzică.
6. Canalizeză-ţi atenţia în altă parte.
7. Ocupă-te de lucruri care îţi fac plăcere.
8. Vorbeşte cu un prieten.
9. Stai de vorbă cu tine însuţi.
10. Râde.
11. Plângi.
12. Scrie.
13. Citeşte.

Şi nu uita: rezolvă cât mai repede orice problemă legată de mânie. Perpetuarea mâniei şi netratarea ei au consecinţe dezastruoase asupra sufletului tău. “Să nu apună soarele peste mânia ta.” (Ef. )