Muzica in echilibru - Generatia rock si dorinta ei ascunsa de moarte

Generatia rock si dorinta ei ascunsa de moarte

John G Fuller, un autor secular, a scris o lucrare in care ridica o intrebare extrem de importanta. Titlul cartii este Are the Kids All Right? (Sunt copiiii in regula?) Subtitlul exprima pe deplin ingrijorarea lui Fuller: The Rock Generation and Its Hidden Death Wish (Generatia rock si dorinta ei ascunsa de moarte). In numai doua paragrafe, acest autor rezuma trasaturile muzicii rock mai bine decat orice alt scriitor. El spune:
“Cele mai multe din aceste formatii vedete erau legate prin natura foarte clara si evidenta... a atmosferei rock: volumul asurzitor, stilul de viata libertin, versurile provocatoare, ritmul nemilos, emanciparea de sub oprimarea sexuala, desconsiderarea legii si a traditiei, imbratisarea culturii drogurilor, promovarea abandonurilor si a razvratiriisi stimularea violentei prin actele de distrugere a unor obiecte in timpul spectacolelor. In spatele tuturor acestora, bine ascunse, se aflau alte cateva atribute care treceau neobservate pentru multi. Volumul asurzitor imbraca un mesaj si o pretentie. In spatele versurilor provocatoare se afla un mesaj inteligent. Era vorba de insistenta asupra unei noi moralitati care trebuie explorata, o moralitate lipsita de prefacatorii, valori false sau vorbe cu doua intelesuri. Ea a fost imbratisata de tineri; pe batrani i-a indepartat.”

Acest autor secular vede lucrurile mai bine decat le vad cei mai multi crestini atunci cand abordeaza tema principala si impactul muzicii rock. Concluzia sa este ca: “sexualitatea si ostilitatea au fost elemente de baza” ale muzicii rock-and-roll.
Fuller este de acord cu alti cativa autori, atunci cand face aluzie la puterea hipnotica a rock-ului. Dupa ce vorbeste succint despre comportamentul violent al publicului la multe dintre concertele rock, el face urmatoarea remarca:
“Transa spontana explica in mare parte comportamentul de neinteles, chiar si al spectatorilor sanatosi din punct de vedere mintal, sensibili si inteligenti.”
Fuller sugereaza ca in cea mai mare parte, comportamentul oamenilor la concertele rock ar fi de asteptat din partea unor persoane lipsite de inteligenta si de sanatate mintala.
Gilbert Rouget, un autor francez, a realizat studii aprofundate asupra acestui subiect. In cartea sa, Music and Trance (Muzica si transa), el exploreaza relatia dintre muzica si posedare. Afirmatia urmatoare arunca si mai multa lumina asupra celor spuse de Fuller: “...ceea ce trebuie sa ne amintim este ca muzica are un impact la nivel fizic asupra ascultatorului si ca ea produce o schimbare senzoriala in perceptia propriei fiinte. Acest impact fizic, desigur, este ceea ce urmareste in mod constient muzica pop.”
Daca muzica pop urmareste in mod constient un impact fizic, care este rezultatul atunci cand ea este folosita pentru a comunica adevarurile spirituale? Raspunsul este simplu. Adevarurile spirituale sunt diluate si reduse la o experienta fizica. Ascultatorul este amagit sa creada ca a avut parte de o experienta spirituala cand, in realitate, aceasta a fost una pur fizica. Si mai ingrijorator este ca o asemenea experienta nu se limiteaza la partea fizica, ci, conform acestui autor si multor altora, devine una senzuala. Rouget explica faptul ca “ sunetele produse de chitara bas electrica (infrasunete) produc vibratii localizate in zonele erogene ale abdomenului.
...Multi crestini folosesc si justifica acest sunet ca un mijloc potrivit pentru inchinare si lucrare. Ce contradictie – lumea spune: “Este senzualitate pura”, iar unii crestini raspund: “Nu e chiar atat de rau.”
(fragment din Muzica in echilibru de Frank Garlock & Kurt Woetzel)
 

Melodiile rock, rhythm and blues, jazz, pop, Bossa Nova ectc sunt toate produse ale lumii. Acesti cantareti (de muzica crestina contemporana) iau ceea ce tine de firea pamanteasca si spun, de fapt: “Vom incerca sa atingem latura spirituala”. Nu se poate. Nu este logic, nici biblic. Cam acesta este modul de abordare in muzica crestina contemporana. E interesant de observat faptul ca cele mai multe dintre aceste stiluri muzicale au fost, la origine, muzica de dans. (Lowell Hart, profesor de muzica la o scoala crestina si fost cantaret intr-o formatie)

Hart incearca sa ne arate putin din ceea ce confera muzicii un caracter lumesc: muzica poate fi lumeasca din cauza identificarii cu lumea. Daca muzica pe care o supunem analizei se regaseste in cluburi de noapte, in sali de dans, in locuri de agrement sau in alte locuri unde lumea se aduna ca sa se hraneasca firea pamanteasca, atunci concluzia nu poate fi decat una singura- este o muzica lumeasca. Trebuie sa intelegem ca muzica este cea care contribuie in mod hotarator la confortul pe care il simt oamenii in unele din locurile amintite mai sus.
Ce s-ar intampla daca intr-un bar de noapte sau intr-un club de noapte, formatia ar incepe sa cante un mars foarte cunoscut al lui John Philip Sousa? Sau care ar fi reactia daca unul din clientii barului ar propune o cantare religioasa de moda veche? Rezultatele sunt destul de previzibile. Fie ca persoana care a facut propunerea ar fi asaltata cu manifestari de dezaprobare din partea celorlalti, fie ca locul s-ar goli intr-o clipita! De ce? Pentru ca muzica nu se potriveste in locurile respective. Patroniii acelor localuri pretind un anumit gen de muzica si un sunet anume. Ei cer muzica aceea care sa alimenteze simturile. Si totusi, noi am adus sunetul lor lumesc al muzicii lor in biserica.
(fragment din Muzica in echilibru de Frank Garlock & Kurt Woetzel)