Am ajuns noi...

Am ajuns noi...

Am ajuns noi să ne publicăm, in loc să o faca Domnul. Văd zilnic persoane care se publică singure, care își fac reclame singure numindu-se muzicieni, Numindu-se predicatori-Ce pot să spun? Lasă-L pe Domnul să te numească. Ioan a fost numit de Domnul, nu de el însuși, când a fost intrebat “Cine esti?” Răspunsul nu a fost pe așteptatul multora, se așteptau să spună “sunt Hristosul” dar el a ales să spună “Eu sunt glasul celui ce strigă in pustie... ” cu alte cuvinte, NU EU-ci Domnul, Eu sunt de fapt doar vocea... eu sunt de fapt doar un sunet, Cel ce vorbește este Domnul. De ce atunci ne publicăm noi? Exemplul din zilele noastre: pagina de Facebook, muzician, număr de telefon, filmări puse pe YouTube și distribuite pe facebook pentru a obține comentarii “frumoase” care sa ne “mângâie” puțin sufletul greu apăsat. Și acel greu ce apasă este și va fi doar MÂNDRIA.

Am ajuns noi să ne credem superiori. Am ajuns noi să ne vedem deasupra multora, să știm mai multe decât alții, să fim mai buni decât altii (“Doamne nu știi că eu? *farisei moderni) dar Isus a fost și va fi un exemplu demn de urmat, împotriva acestui “fel de noi”. Isus a ajuns să spele ucenicilor picioarele. Și acum vine întrebarea, Dumnezeu, un Om pe care oricine ar trebui să Îl vadă superior să se așeze in genunchi, și să spele? Oare este drept? este contradictoriu învățăturilor “din zilele noastre” dar Biblia arată originalul, Biblia arată adevărul și acesta este dacă vrei să fii mare întâi fi mic. Dacă nu esti dispus sa te apleci, înseamna ca ai o problema și aceasta este MÂNDRIA.

Am ajuns noi să fim alții.
Ajungem la vorba “Domnul privește la inima omului” dar omitem niște chestii importante, omitem niște chestii care riscă să ne despartă de Domnul, care risca ne trimită intr-un loc... mai puțin plăcut... Iadul.
Scurtăm baticul că “doar Domnul știe ce avem in inima”, scurtăm rochia ca “oricum Domnului nu ii pasa cum arăt”, ne machiem că doar “Domnul privește fața omului spiritual nu la cea fizică și acel om și acea inimă o considerăm “bună”” dar oare așa să fie?
In Biblie găsim doar 2 machiaje, și vreau ca să le avem fiecare. Primul, este Moise- a stat de vrobă cu Dumnezeu 40 de zile, și când s-a coborât de pe munte, oamenii nu mai puteau privi la el, era prea strălucitor. Strălucirea trebuie sa se vadă pe chipurile noastre, sa vadă oamenii ca ne asemănăm cu Acel ce ne-a creat. Un alt machiaj este cel al lui Ștefan, cu toate că episodul este unul trist, in care oamenii își aduceau bolovani că să arunce (mulți aduc și astăzi bolovani cu ei), el a ales să aibă fața ca a unui înger- dacă avea o găleata de ruj și pudre nu mai avea fata unui înger. Am folosit termenul de machiaj ca sa înțelegem cum ar trebui sa fim și noi, sa stam de vorba cu Dumnezeu, și când alții aruncă in noi, noi sa privim spre cer și sa-l vedem deschis.
Vorba “Domnul privește doar la inima” este una frumoasa, adevarată căci Domnul cunoaște interiorul nostru, privește inima care poate fi fie buna fie rea. Dar nu trebuie scoasă din context nici vorba “Omul dă ce are in inimă” și dacă ajungem sa discutam despre cât de scurt să fie baticul, cât de scurtă sa fie rochia avem o problema și aceasta este MÂNDRIA.

Am ajuns noi... prea nepăsători... și asta o vedem, se împlinește, se găsește in Cuvânt. Dar înainte să fi nepăsător ai o boală și aceasta este MÂNDRIA.

Am ajuns noi... sa fim prea MÂNDRII și Îl smerim pe Dumnezeu...
Închei cu un verset, și acest verset vreau sa schimbe acest “fel de a fi noi”, și acesta este: Proverbe 16:18. Fiți binecuvantati!
Nu e greșit sa ai, sa cânți... e greșit când nu mai cânți pentru Domnul ci o faci pentru Eul tău. Spunea cineva: nu toate cântările creștine sunt creștine.
Hai să începem să fim alții

Încep un protest, un protest spiritual și acesta are ca titlu “Jos mândria” , acest protest e in interiorul meu, protestez să schimb ceva la mine și fiecare putem face lucrul acesta cu noi. Protestul sper să aducă un rod, și acesta este să nu mai existe mândrie in viața mea.

O cântare minunată
1. Nimic nu sunt, un strop de tină
În care ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care aprinzi lumina
Pustiu din care, Tu scoţi un râu.

R1: Nimic nu sunt, o cupă spartă
Din care faci un heruvim,
Sunt omul care Te-am dat la moarte
Fără să-mi pese de-al Tău suspin.

2. Nimic nu sunt, un rob netrebnic
Chemat ca jugul Tău să-l port,
Să dau deoparte piatra cea rece
Când Tu dai viaţă, celui mort.

R2: Nimic nu sunt, o trestie frântă
Din care faci, toiag de fier
O luminiţă fumegândă,
Ce mâine fi-va o stea pe cer.

3. Nimic nu sunt, doar Tu eşti totul
Şi Tu te-ai dat ca preţ al meu
Făcând din pieptul meu, chivotul
Ce-l poartă în el, pe Dumnezeu.

R3: Nimic nu sunt, nimic sub soare
Dar Tu te-ai dat pentru nimic
În veci să fii, mereu mai mare
Iar eu în veci, mereu mai mic.

I: Autorul versurilor este Traian Dorz