Efes şi Laodicea - chemarea la înflăcarare sfântă

   Efes era un oraş important - port la Marea Egee. Apostolul Pavel ajutase mult la înfiinţarea bisericii din acest mare centru comercial şi religios. În inima oraşului se înălţa templul zeiţei Artemis (Diana), construcţie care se număra printre cele şapte minuni ale lumii antice, de patru ori mai mare decât Partenonul din Atena. Pavel fusese aproape să-şi piardă viaţa propovăduind împotriva închinării idolatre. A petrecut doi ani în Efes, ajutând biserica abia născută să crească, să se maturizeze. Această lucrare a adus multă binecuvântare Împărăţiei lui Dumnezeu. Efes a devenit locul de unde Vestea cea Bună a mântuirii prin Hristos se va răspândi în întreaga Asie.

   Există în Cartea Faptele Apostolilor un moment impresionant când prezbiterii bisericii din Efes vin să-l întâlnească pe Pavel în Milet, pentru a-şi lua rămas bun. Apostolul pleca în ultima sa călătorie la Ierusalim. De acolo va merge la Roma, unde îşi va găsi sfârşitul. Prezbiterii plângeau în timp ce Pavel le împărtăşea gândurile lui de despărţire. Esenţa sfaturilor lui era aceasta: "După plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma. (...) De aceea vegheaţi..."

   Se pare că prezbiterii au luat seama la cele spuse de Pavel, căci în scrisoarea adresată de Hristos Bisericii din Efes, scrisă cu peste jumătate de veac mai târziu, Domnul este mulţumit de faptul că "...ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi". Pavel îi îndemnase pe prezbiteri în Milet să îi ajute pe cei slabi. În Epistola Sa, Hristos laudă biserica pentru "faptele tale, osteneala şi răbdarea ta". Însă în ciuda ascultării şi răbdării lor, ceva rău se întâmplase "...ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi."

   La patru mile depărtare de râul Maeander (azi Menderes) din Asia Mică, de-a lungul unui afluent important, se întindea cetatea Laodicea. Oraş prosper în timpul exilului lui Ioan, situat pe drumul dintre Roma şi provinciile din sud, Laodicea era un puternic centru bancar. Un alt motiv de mândrie: era centrul medical, recunoscut în lumea întreagă pentru tratamentul cu alifie vindecătoare pentru ochi. Oile, renumite pentru lâna lor neagră, de calitate, păşunau pe dealurile care înconjurau cetatea. Cele mai scumpe şi rafinate veşminte din imperiu erau ţesute aici, folosindu-se stofe negre scumpe şi elegante. Ce ironie (şi ce exemplu perfect pentru atenţia la detalii a Domnului nostru viu) ca El să spună bisericii din Laodicea "eşti sărac, orb şi gol". Nu cunoaştem istoria timpurie a tinerei biserici creştine de aici, dar ştim cât de mult a preţuit-o Hristos, căci a mustrat-o sever: "Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea". Apoi, Hristos, continuă cu una dintre cele mai cunoscute şi emoţionante invitaţii din literatura biblică: "Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te! Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine". Atât credincioşii din Efes cât şi cei din Laodicea îşi pierduseră înflăcărarea sfântă. Acelaşi lucru se întâmplase Ierusalimului pe vremea lui Ieremia: "Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai pe când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Ma urmai în pustie, într-un pământ nesemănat". Cu alte cuvinte, poporul îşi pierduse dragostea dintâi şi Dumnezeu îi mustra.

   Prima dragoste a efesenilor fusese înlocuită cu o credinţă în puritatea doctrinară. Ar fi recunoscut cu uşurinţă orice erezie şi pe orice eretic. Cunoşteau, probabil, crezurile pe dinafară şi le transmiseseră, cu credincioşie, din generaţie în generaţie. Dar Hristos porunceste bisericii: "Pocăieşte-te!"

   Pocăieşte-te de răceala inimii tale şi de lipsa de zel. De lipsa de iubire şi de grijă pentru ceilalţi.

   Rugăciunilor înfocate ale primilor credincioşi laodiceeni le-au luat locul rugăciuni de mulţumire confortabile. Hristos însă ironizează rugăciunile lor: "...zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol" .