De ce atât de puţini oameni sunt creştini?

De ce atât de puţini oameni sunt creştini?

    1. Dumnezeu îi cheamă pe toţi oamenii să sufere

   Adevărata pregătire pentru suferinţă micşorează numarul celor care se consideră creştini; ea îi elimină pe cei ce fac doar o simplă mărturisire de credinţă. Un om care se uită în bisericile aglomerate din zilele noastre şi observă că sunt mulţi cei ce se strâng în jurul Cuvântului, s-ar putea întreba de ce predicatorii spun că gruparea creştinilor este atât de mică şi s-ar putea întreba că cei ce spun astfel de lucruri nu pot vedea pădurea din cauza copacilor. Acest lucru l-a determinat pe unul din ucenici să intrebe pe Isus: "Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?" În acea vreme, Cristos, "umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim". Când cei ce-L urmau pe Isus Îl vedeau predicând în mod liber în toate cetăţile, iar mulţimea mergea după El plină de speranţă, părea aproape incredibil să gândeşti că doar câţiva vor fi mântuiţi.

   Observaţi cum a dezlegat Mântuitorul această enigmă: "El le-a răspuns că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea." Cristos spunea că ucenicii Săi erau măsuraţi după o regulă greşită: "Dacă umblarea după ceremonii, predici şi lucruri senzaţionale ar fi fost suficientă pentru mântuire, cerul ar fi fost deja plin", ar fi spus El, cu alte cuvinte. "Dar nu cerneţi ce este curat de ce este necurat printr-o sită atât de aspră. Nevoiţi-vă sa intraţi - luptaţi-vă, riscaţi-vă mai degrabă viaţa decât să pierdeţi cerul." "Căci mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea". Adică: ei caută o religie ieftină printr-o simpla mărturisire cu gura.

   Aproape orice om ar fi dornic să treaca prin poarta raiului, dacă n-ar trebui să-şi riste mândria în public sau să-şi puna în pericol interesele lui din pricina ostilităţilor din partea lumii. Dar "ei nu vor putea" să intre, deoarece inimile lor nu sunt gata să lupte pâna la sânge. Dacă luăm ca standard expresia "a se strădui", nu numai "a căuta", atunci numărul soldaţilor creştini va scădea foarte mult, precum armata lui Ghedeon. De fapt, sunt mai multe genuri de aşa-zişi creştini, care niciodată nu şi-au pus încălţămintea Evangheliei şi, prin urmare, se vor clătina cu siguranţă pe drum.

   2. Mulţi refuză să se încalţe cu Evanghelia păcii

   a. CREŞTINUL IGNORANT - este trist să spunem, dar mulţi oameni care merg la Biserică nu au lumina necesară pentru a înţelege Cine este Cristos şi ce a făcut EL pentru ei. Aşadar, cum ar putea avea suficientă dragoste să-L urmeze pe Acest ISUS, în încercări, dacă ei măcar nici nu-L cunosc? Nabal a considerat că a dat un răspuns înţelept slujitorilor lui David care veniseră la el să-i ceară ajutor: "Să-mi iau pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?" El socotea că darul cerut era prea mare pentru a-l acorda unui om pe care abia îl cunoscuse. Aşadar, este imposibil pentru un omul ignorant să renunţe la el însuşi dacă este chemat să sufere pentru Cristos.

   Oricum, Pavel spune că motivul pentru care el nu se temea să sufere era cunoştinţa sa despre Cristos: "Eu ştiu în Cine am crezut". Samaritenii, un popor amestecat, atât din punct de vedere al descendenţei, cât şi al religiei, pretindeau că se înrudesc cu iudeii, atunci când acestora le mergea bine. Dar când Biserica trecea prin suferinţă, se deziceau de ei. Cu siguranţă, exista acelaşi duh înşelător şi în oamenii pe care îi mustra Isus: "Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi". Creştinismul nu se poate baza pe astfel de oameni, deoarece ei nu se sprijină pe el mai mult decât pe mâna unui om orb.

   b. OMUL CU O GÂNDIRE FIREASCĂ - acest tip de oameni insistă atât în împlinirea poftelor, cât şi în mărturisirea lui Cristos; ei constituie o geneaţie care nu are altă dovadă pentru creştinismul ei decât mărturisirea cu gura. Nu există nici un alt lucru care să demonstreze că sunt urmaşii lui Isus. Putem să fim siguri că astfel de oameni vor să sufere pentru Evanghelie? Cu siguranţă că NU, deoarece ei nu doresc să poarte jugul lui Isus, şi cu atât mai mult să-I ducă povara.

   c. CREŞTINUL STRATEG - crezul fundamental al acestui om este de a se feri de pericol, nu de păcat. El studiază mai mult vremurile decât Scriptura şi potrivit acestora îşi orientează mersul şi mărturisirea care, precum casa ariciului, se deschide întotdeauna spre căldură.

   d. CREŞTINUL LACOM - unii oameni sunt aşa de acaparaţi de planuri pământeşti, încât suferinţa pentru Cristos pare străină pentru ei. Ei sunt încătuşaţi de lume şi-i înghite pustia. Prin urmare, sunt tot aşa de pregătiţi să-L urmeze pe Cristos, după cum, un om, al cărui picior e prins în capcană, îşi poate continua călătoria...

   e. CREŞTINUL ORGOLIOS - încrederea în sine nu este încălţămintea potrivită pentru un creştin. "Căci omul va birui prin putere". Omul care are o părere înaltă despre sine e departe de sfinţenie şi de smerire. Cei ce se încred în ei înşişi când se înhamă la un jug, cu siguranţă vor fi daţi de ruşine: "Inima este nespus de înşelătoare". Omul care nu-şi cunoaste lungimea propriului picior nu-şi poate pune o încălţăminte spirituală!

   Fie ca toţi cei ce poartă Numele lui Cristos să-şi pună aceasta încălţăminte şi s-o poarte pentru a fi gata să urmeze chemarea lui Dumnezeu, chiar dacă ea i-ar conduce spre suferinţă.