Comoara din vas

   Ştiţi voi, prietenii mei, că Duhul care locuieşte în noi este Însuşi Dumnezeu? O, dacă ni s-ar deschide ochii să vedem măreţia darului lui Dumnezeu! O, dacă ne-am da seama de vastitatea resurselor ascunse în inimile noastre! Aş putea să strig de bucurie când mă gândesc: "Duhul care locuieşte în mine nu este doar o influenţă, ci o Persoană vie, EL este chiar DUMNEZEU. Dumnezeul Infinit Se află în inima mea!" Nu ştiu cum să vă fac să înţelegeţi binecuvântarea acestei descoperiri - faptul că Duhul Sfânt care locuieşe în inima noastră este o Persoană. Nu pot decât să repet: El este o Persoană! şi să repet... o, prietenii mei, aş putea repeta aceasta de o sută de ori - Duhul lui Dumnezeu din lăuntrul meu este o Persoană! Eu sunt doar un vas de pământ, dar în acest vas port o comoară de o valoare imposibil de descris în cuvinte: pe Însuşi Domnul Slavei!

   Toată îngrijorarea şi neliniştea copiilor lui Dumnezeu ar înceta dacă li s-ar deschide ochii să vadă măreţia comorii ascunse în inimile lor. Ştii tu că în inima ta sunt resurse suficiente pentru a rezolva orice situaţie în care te-ai putea găsi vreodată? Ştii că acolo există destulă putere ca să mişte oraşul în care trăieşti şi chiar să zguduie întregul Univers? Daţi-mi voie să vă mai spun odata: Voi, care sunteţi născuţi din nou prin Duhul Lui Dumnezeu, Îl purtaţi pe Dumnezeu în inima voastră!

   De asemenea, toată zburdălnicia copiilor lui Dumnezeu ar înceta, dacă ei şi-ar da seama de măreţia comorii depozitate în ei. Dacă ai numai zece şilingi în buzunar, poţi umbla fără grijă pe stradă, discutând cu unul şi cu altul şi legănându-ţi bastonul în aer. Nu contează  prea mult daca îţi pierzi banii fiind o sumă mică... dar dacă ai asupra ta o mie de lire, te afli în cu totul altă situaţie şi întreaga ta comportare se schimbă. Deşi vei fi foarte bucuroas în inima ta, nu te vei mai plimba fără grijă de-a lungul străzii, din când în când îţi vei încetini pasul, îţi vei strecura mâna în buzunar şi vei atinge cu discreţie comoara... dupa care îţi vei continua drumul cu şi mai mare bucurie.

   În vremurile Vechiului Testament existau sute de corturi în tabăra lui Israel, dar numai unul era cu totul special. În corturile obişnuite puteai face ce doreai - să mănânci sau să posteşti, să lucrezi sau să te odihneşti, să fii vesel sau sobru, zgomotos sau tăcut. Dar celălalt cort îţi impunea un respect deosebit, însoţit de teamă, şi de uimire. În corturile celelalte puteai să intri sau să ieşi după dorinţă, discutând şi râzând zgomotos, dar imediat ce te apropiai de acel cort special, în mod instinctiv îţi încetineai pasul, iar când ajungeai chiar în dreptul lui, îţi aplecai capul într-o tăcere solemnă. Nimeni nu se putea atinge de cortul acesta fără teamă de pedeapsă. Dacă vreun om sau vreun animal îndrăznea s-o facă, pedeapsa era, cu siguranţă, moartea. Prin ce se deosebea atât de mult cortul acesta? El era templul Dumnezeului celui viu. Nu cortul în sine era neobişnuit, deoarece în exterior era confecţionat din materiale cât se poate de obişnuite, ci era special prin faptul că marele Dumnezeu îl alesese ca locuinţă a SA.

   Îţi dai seama ce s-a întâmplat la convertirea ta? Dumnezeu a venit în inima ta şi a transformat-o în templul Său. În zilele lui Solomon, Dumnezeu locuia într-un templu construit din piatră, astăzi locuieşte într-un templu format din credincioşi vii. Ce respect profund ne va inunda vieţile, când ne vom da seama cu adevărat că Dumnezeu locuieşte în noi, toată uşurătatea, atitudinile neserioase şi încercările de a ne face nouă pe plac vor înceta. V-aţi dat seama că, oriunde mergeţi, purtaţi în voi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi că nu aveţi cu voi doar Biblia sau multă învăţătură bună despre Dumnezeu, ci chiar pe Dumnezeu ÎNSUŞI?

   Motivul pentru care mulţi creştini nu experimentează puterea Duhului, deşi El locuieşte cu adevărat în inimile lor, este că le lipseşte teama şi respectul faţă de Dumnezeu, şi aceasta pentru că încă nu li s-au deschis ochii ca să vadă realitatea prezenţei Sale. Realitatea este prezentă, dar ei încă nu au văzut-o. Cum se face că unii copii ai lui Dumnezeu trăiesc vieţi victorioase, în timp ce alţii sunt într-o stare permanentă de înfrângere? Deosebirea nu este dată de prezenţa sau absenţa Duhului, (deoarece EL locuieşte în inima fiecărui copil al lui Dumnezeu), - ci de fptul că uniii recunosc prezenţa SA lăuntrică, în timp ce alţii nu ştiu nimic despre ea. O revelaţie adevărată asupra locuirii lăuntrice a Duhului va revoluţiona viaţa oricărui creştin.