Căderea Babilonului -1-

   Căderea Babilonului

   Dintre cele două femei despre care se vorbeşte în Apocalipsa 17.1-3 şi 21.9-10, una este numită curva cea mare, iar cealaltă este numită mireasa. Apocalipsa 17.1 spune:

   "Şi unul din cei şapte îngeri care avea cele şapte potire a venit şi a vorbit cu mine zicând: 'Vino aici; îţi voi arăta judecata curvei celei mari care şade pe multe ape'."

   Apocalipsa 21.9 spune:

   "Şi unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte potire pline cu ultimile şapte plăgi, a venit şi a vorbit cu mine, spunând: "Vino aici; îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului."

   Apocalipsa 17.3 spune:

Şi m-a dus în duh într-o pustie, şi am văzut o femeie."

   Apocalipsa 21.10 spune:

   "Şi m-a dus în duh pe un munte mare şi înalt, şi mi-a arătat oraşul sfânt, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu."

   Când Duhul Sfânt l-a inspirat pe om să scrie Scripturile, El a folosit în mod intenţionat o structură paralelă atunci când a prezentat cele două femei, pentru ca noi să avem o imagine clară. Să analizăm întâi imaginile referitoare la curvă. Curva despre care se vorbeşte în Apocalipsa 17 şi 18 este Babilonul, iar faptele ei sunt extrem de neplăcute lui Dumnezeu. De ce conduita ei constituie o ofensă atât de mare la adresa lui Dumnezeu? Ce reprezintă Babilonul şi care este principiul Babilonului? De ce Dumnezeu tratează Babilonul şi de ce este necesar să aşteptăm ca Babilonul să fie judecat înainte ca soţia Mielului să apară? Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru ca într-adevăr să vedem Babilonul conform Scripturilor.

   Numele BABILON îşi are originea în "Babel". Ne amintim istoria turnului Babel din Biblie. Principiul Turnului Babel implică încercarea de a construi pe pământ ceva care să atingă cerul. Când oamenii au zidit acest turn, ei au folosit cărămizi. Între cărămidă şi piatră există o diferenţă fundamentală. Piatra e făcută de Dumnezeu iar cărămida e făcută de om. Cărămizile sunt o invenţie omenească, un produs omenesc. Babilonul e legat de propriile eforturi ale omului de a construi un turn care să atingă cerul. Babilonul reprezintă abilitatea omului. El reprezintă un creştinism fals, un creştinism care nu-I îngăduie Duhului Sfânt să aibe autoritate, un creştinism care nu caută călăuzirea Duhului Sfânt şi care face toate lucrurile prin efort omenesc. Totul constă din cărămizi arse de om. Totul depinde de acţiunea omului. Cei care acţionează după acest principiu nu văd că sunt limitaţi. În loc de aceasta, ei încearcă să facă lucrarea Domnului folosindu-şi propria lor abilitate naturală. Ei nu stau pe o poziţie în care într-adevăr să poată spune: "Doamne, dacă TU nu ne dai HAR, noi nu putem face nimic." Ei cred că abilitatea omului e suficientă pentru a face lucrurile spirituale. Intenţia lor e aceea de a înteimeia pe pământ ceva care să atingă cerul.

   Totuşi, Dumnezeu nu poate accepta aşa ceva niciodată. Un om are ceva talent şi crede ca poate predica după ce a studiat puţină teologie. Ce înseamnă asta? Cărămizi! Un altul, care e foarte inteligent, primeşte un anumit ajutor şi posedă o anumita cunostinţă, şi apoi devine un lucrător creştin. Din nou, ce înseamnă aceasta? Cărămizi! Un anumit om e capabil să facă anumite lucruri, deci, i se cere să vină şi să conducă treburile bisericii. Ce înseamnă aceasta? Cărămizi! Toate acestea sunt eforturile omului de a construi ceva de pe pământ până la cer folosind abilitatea omenească, folosind cărămizi. Din nou, trebuie accentuat faptul că în biserică nu există nici un loc pentru om. Lucrurile cereşti pot veni numai din cer; lucrurile de pe pământ nu pot merge niciodată în cer. Problema omului e aceea că el nu vede, că e doar ţărână şi lut. Omul poate construi până la o mare înălţime, dar cerul e mai sus decât cea mai mare înalţime făcută de om. Indiferent cât de înalt pot oamenii sa-şi zidească turnul, ei tot nu pot atinge cerul. Dumnezeu a distrus planul omului de a construi Turnul Babel pentru a-i arăta că este inutil în lucrurile spirituale. El nu poate face nimic.