text Eseuri crestine

Biserica iese din Cristos

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Watchman Nee

   Biserica iese din Cristos

   Ce este Biserica? Biserica este acea parte care este luată din Cristos. Trebuie să vedem care sunt cele două aspecte ale lui Adam şi atunci ne va fi mai uşor să înţelegem. Pe de o parte, Adam stă numai pentru el însişi; pe de altă parte, el este un arhetip. În ceea ce-l priveşte pe Adam însuşi, el a fost făcut din lut. Toţi oamenii naturali sunt făcuţi din lut. Dar în acelaşi timp Adam Îl simbolizează pe Cristos. Faptul ca Eva a fost făcută din Adam înseamnă că Biserica a fost făcută din Cristos. Eva a fost făcută cu coasta lui Adam. Din moment ce Eva a ieşit din Adam, ea era tot Adam. Atunci, ce este Biserica? Biserica e o altă formă a lui Cristos, aşa cum Eva era o altă formă a lui Adam.

   Biserica e pur şi simplu, Cristos. O, există mulţi oameni care cred că Biserica e strângerea laolaltă a oamenilor ce cred în Dumnezeu şi care sunt mântuiţi. Nu, nu este adevărat! Atunci, ce anume constituie Biserica? Biserica e numai o porţiune care a fost luată din Cristos. Cu alte cuvinte, ea este omul pe care Dumnezeu l-a făcut utilizându-L pe Cristos ca material. Nu este un om făcut din lut. Materialul Bisericii este Cristos. Fără Cristos, Biserica nu are nici o poziţie, nici o trăire, nici o existenţă. Biserica iese din Cristos!

   "Văzând că este o singură pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un singur Trup."

   Acest verset înseamnă că, chiar dacă noi suntem mulţi, pâinea care se frânge este una singură; prin urmare, Trupul lui Cristos, adică Biserica, luată ca un întreg. Deşi suntem mulţi, totuşi, Trupul este şi el unul singur. Apostolul Pavel arată clar că unica pâine reprezintă Trupul lui Cristos, adică Biserica luată ca un întreg. Când ne amintim de Domnul, eu iau o bucăţică de pâine, tu iei o bucăţică de pâine, alţii fac la fel... Timp de multe secole, în toată lumea, toţi creştinii au luat o bucăţică din pâinea aceasta şi au mâncat-o! Dacă ai putea să le pui laolaltă, ele ar deveni Biserica. Biserica nu este un eu -individual- plus un tu - individual! Ea nu este domnul John plus domnul Smith, şi nici chiar toţi creştinii puşi laolaltă. Biserica e Cristosul din tine, Cristosul din el, Cristosul din toţi creştinii din toate epocile din întreaga lume. Omul nostru natural nu are nimic de-a face cu Biserica. Singura parte din noi care e legată de Biserică e porţiunea de pâine ce am mâncat-o. Acest lucru e arătat clar în Evanghelia lui Ioan, unde e relevat faptul că toţi cei ce cred în Domnul, Îl au pe Cristos locuind în ei şi prin urmare, sunt una în Duhul.

   Biserica e formată din ceea ce este din Cristos. Talentul, abilitatea, gândul, puterea omului, tot ce are el, sunt în afara Bisericii. Tot ce vine din viaţa naturală e în afara Bisericii şi tot ceea ce e adus în Biserică din afară va oferi o dărâmare, şi nu o zidire. Numai ceea ce iese din Cristos este Biserică. Eva nu a fost făcută din lut, ci din Adam, cel ce-L simboliza pe Cristos. E preţios faptul că Dumnezeu a luat o coastă din Adam şi a făcut-o pe Eva; numai ceea ce iese din Adam, nu din lut, poate fi numit Eva şi numai ce iese din Cristos poate fi numită Biserică. Tot ce nu e din El, nu are nimic de-a face cu Biserica!

   Unii oameni erau foarte sinceri înainte de a crede în Dumnezeu; după ce au fost mântuiţi, ei şi-au folosit sinceritatea pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Ei au considerat că sinceritatea lor naturală e foarte folositoare; erau chiar mândri de ea. Dar din ce sursă vine sinceritatea lor? E din Cristos? A fost ea trată de cruce? O, dacă nu e din Cristos, dacă nu a fost tratată niciodată de cruce, atunci ea nu e de folos Bisericii! Eva a fost constituită doar din ceea ce a ieşit din Adam; la fel şi Biserica e constituită din ceea ce iese din Cristos. Tot ce e de la omul însuşi nu e Biserica.

   Alţi oameni erau foarte elocvenţi înainte de a crede. Era aşa de uşor ca să le povestească altora ceva; după ce sunt mântuiţi ei nu fac altceva decât să schimbe subiectul şi încep să predice. Dar nu ar trebui să considerăm suficient faptul că asemenea oameni pot predica bine. Mai degrabă, să ne întrebăm de unde oare le vine această elocvenţă; a fost ea tratată la cruce? Elocvenţa ce o aduc în Biserică e ceva din Adam cel pământesc. Biserica va fi trasă în jos, de astfel de oameni. Numai ce vine din Cristos e Biserică!

   Poate că întâlnim oameni foarte inteligenţi; minţile lor sunt ascuţite; înainte ei îşi foloseau minţile în a studia filozofia, ştiinţa, literatura. După ce sunt mântuiţi, o folosesc pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ne întrebăm noi, de unde vine această minte ascuţită? Este ea sub controlul Duhului Sfânt? Sau... e doar mintea ce a avut-o de la început... Dacă e aşa, atunci ea este pur si simplu din Adamul pământesc, din omul însuşi, din natura umană, ea e ceva din carne. Când ei folosesc această minte în studiul Cuvântului în loc să ajute Biserica vor face ca ea să piardă.

   Dumnezeu trebuie să ne trateze până la un asemenea grad, încât totul din natura noastră omenească să fie adusă sub control. Puterea noastră naturală trebuie să fie tratată de cruce şi supusă conducerii Duhului Sfânt. Numai atunci, nu vom face Biserica să sufere.

   Noi trebuie să-I declarăm tot timpul Domnului:

   "Îţi datorăm Ţie totul. Fără Tine nu avem nici viaţă, nici existenţă, nimic! Noi ieşim din Tine!"

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>