Nerăbdarea - ca roadă?

   Nerăbdarea, este egoismul, firea strecurată între noi şi Dumnezeu, este imperativul şi indicaţiile pe care le dăm Creatorului; este marginea, îngustimea relaţiei noastre cu Domnul, este chiar sfârşitul dialogului nostru cu Domnul, când încă nici n-am început să ne rugăm.

   Este "eul" nostru care sufocă şi nu lasă desăvârşirea planului Lui, în viaţa noastră.

   Este timpul pierdut înaintea Domnului când credem căci I-am spus aşa multe, despre noi de parca Lui, I-ar fi ceva nedescoperit!

   Este autofurtul personal, în lipsa de răbdare a planului  Lui, pentru noi. Nerăbdarea, este o mare neruşinare, jignire, căci înainte de a-L lăuda, binecuvânta şi preamări, cerem drepturile care credem căci ni se cuvin, aşa cum a cerut şi... fiul risipitor.

   Cine are de pierdut în această situaţie? Noi, fiii risipitori!

   Nerăbdarea, este duşmanul prieteniei noastre cu Domnul, este pofta eului, nesatisfăcută niciodată; este buruiana ce vrea să ''mănânce dreptul de întâi născut al roadei Duhului Sfânt.''