Identitatea creștinului relaționată la voia lui Dumnezeu

Identitatea creștinului relaționată la voia lui Dumnezeu

Voia Domnului este descoperită, copiilor Lui, chiar de Dumnezeu însuși, prin Duhul Lui cel Sfânt care este turnat în inimile noastre. Domnul Isus a spus: “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine. ” (Ioan 7:17). Ca să cunoști voia lui Dumnezeu, în primul rând trebuie să vrei să faci voia Lui; adică voința ta trebuie să fie total supusă Lui. Dacă vrei să iei lecții de pian și dacă depui efortul necesar să urmezi instrucțiunile profesorului de pian, vei ajunge să ştii să cânți la pianul. Nu numai că Dumnezeu ne dă lecțiile, dar El Însuși ne ajută, unindu-se cu noi prin Duhul Lui și dându-ne puterea necesară de a trăi în voia Lui. Motivul pentru care Domnul Isus nu ne mai numește robi, ci prieteni, este pentru că ne-a revelat voia Tatălui. “Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. “ (Ioan 15:15).

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, în care descoperim voia Lui Dumnezeu, prin călăuzirea Duhului Sfânt. Sunt recunoscătoare celor care au scris cărți, explicând cum înțeleg ei Scriptura și cum au aplicat-o în mod personal. Multe din aceste cărți sunt o sursă de inspirație și încurajare personală, dar nu vor lua niciodată locul Bibliei și responsabilitatea mea de a descoperii voia Domnului pentru viața mea, în mod personal. Iubesc poezia și cântarea. Nu mă satur să ascult cântări și poezii noi și nu mă satur să scriu și eu, la rândul meu, poezii și cântări spre slava și gloria lui Dumnezeu. Ori de câte ori ascult o cuvântare, o cântare sau o poezie, aud ce spun și alți oameni despre Iubitul inimii mele, despre Domnul Isus și mă umplu de bucurie. V-a lăudat cineva soțul, soția sau copilul în mod public? Când băiatul meu mergea să mai petreacă câte o zi la prieteni, de multe ori mi se spunea ce cuminte a fost, că și-a spălat farfuria etc. Aceasta îmi aducea bucurie. Tot așa este și cu fiecare cuvânt scris sau cântat, pe care îl ascult în cinstea Mântuitorului. Ele îmi aduc bucurie, pentru că pot să văd Măreția lui Dumnezeu prin ochiul celui care aduce laudă Domnului meu. Dar pentru că am o relație personală cu El, nu este suficient să aud pe alții cum cântă, cum se roagă, sau cum citesc Biblia, ci eu însumi fac aceste lucruri. Dumnezeu vrea să comunice cu noi. El ne vorbește în multe feluri. Uneori ne vorbește prin natură, print-un gând, printr-o carte, printr-o predică, printr-o melodie, printr-o tragedie, printr-o poezie, dar în primul rând ne vorbește direct din Scriptură, prin Duhul Său. De aceea, trebuie să fie o prioritate a vieți noastre de zi cu zi, ca direct și personal să primim călăuzirea voii Lui, în primul rând din Biblie.

Voia Domnului este simplă, dar nu este ușoară. Chiar și copiii pot să înțeleagă învățătura Bibliei. Vedem în Biblie cum copiii, de bună voie, veneau să-L asculte pe Domnul Isus. Ucenicii i-au alungat pe copilași (probabil mai făceau și gălăgie), dar Domnul Isus i-a oprit pe ucenici spunând: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei”. (Matei 19:14). Copiii cred totul și se încred în părinții lor iubitori total. Îmi place și mie să vorbesc copiilor, pentru că nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu întreruptă de vreau copilaș cu întrebări sceptice ci chiar dimpotrivă. Aceasta trebuie să fie și atitudinea noastră față de voia Domnului, ca a unui copilaș care se încrede pe deplin în tatăl său. Când cei șaptezeci de ucenici s-au întors la Domnul Isus plini de bucurie că au avut succes în lucrarea lor, Domnul Isus spune așa: “În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” (Luca 10:21). Domul Isus îi numește pe cei 70 de ucenici, care fuseseră oameni maturi, „prunci”. Doar așa având totală încredere în Dumnezeu și devenind total dependenți de El, cum e un copil de părintele Său, vom avea și noi parte de Împărăția lui Dumnezeu. „Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea. ” (Luca 18:17).

Cei care fac voia Domnului din dragoste pentru El, vor moștenii viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă. (Psalm 15:1). Nimeni nu poate să fie mântuit prin faptele lui, ci doar prin jertfa Domnului Isus. Dar dacă faptele noastre nu reflectă din zi în zi mai mult voia Domnului, ar trebui să ne punem un mare semn de întrebare dacă cu adevărat aparținem Domnului. Biblia ne spune că oamenii vor cunoaște că suntem ucenicii Lui, din faptele noastre. C. S. Lewis a explicat acest principiu astfel: “O lepădare sau, în limbajul categoric al Scripturii, o răstignire a eului este paşaportul către viaţa veşnică. Nimic din ce n-a murit nu va avea parte de înviere.” Voia Domnului va dăinui pentru veșnicie. „Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17).

A face voia Domnului, cere efort din partea noastră. “Epafra… se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârșiți şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.” (Coloseni 4:12). Noi trebuie să ne rugăm Domnului să ne ajute să rămânem în voia Lui și să ne-o descopere. Domnul Isus s-a rugat ca voia Tatălui să se facă în viața Lui. Înainte ca Domnul Isus să se roage: “Nu voia mea ce voia Ta!”, Domnul Isus a luptat în rugăciune până acolo că transpirația I s-a transformat în sânge. Și noi trebuie să luptăm pentru a face voia Tatălui și a rămâne în voia Tatălui În afara voii Lui nu este nimic altceva decât păcatul și neascultarea. Domnul Isus nu ne-a lăsat singuri. El este cu noi. Avem Duhului lui cel Sfânt ca să ne îndrume și să ne ajute chiar în rugăciunile noastre. Dar și noi, cu ochii țintă la Hristos trebuie să luptăm, până la sânge, pentru a face voia Tatălui.”Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.” (Evrei 12:2-4).

Cei care caută sincer voia Domnului pentru viața lor personală, o vor descoperii, pentru că Domnul se lasă descoperit de cel care-L caută din toată inima. Mă întreb, oare câți oameni caută voia Domnului și vor să o împlinească cu adevărat? În ultimul timp, văd cum Biblia este răstălmăcită și cu atâta dibăcie oratorică, oamenilor li se prezintă o voie a Domnului diluată cu alte învățături străine de Dumnezeu. Aceste învățături nu sunt altceva decât erezii. Domnul Isus ne îndeamnă astfel: “ Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află. Nu oricine-mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Ioan 7:13-14,21). Noi creștinii am intrat pe poarta cea strâmtă și mergem pe calea cea îngustă, care ne deschide orizonturile frumuseții cerești chiar aici pe pământ. Însă, cei care au ales cale cea largă, deși ei spun că sunt liberi, ei merg în lanțuri pe calea ce duce la pierzare, distrugere și deznădejde. Cât despre noi, pe calea cea îngustă, suntem liberi de robia oricărui păcat, liberi de condamnare, liberi de frică și blestem, avem bucurie și pace și ne îndreptăm spre viața veșnică, alături de Acela care și-a dat viața pentru noi. Cei care fac voia lui Dumnezeu, vor trăi și vor fi gata să moară, dacă trebuie, pentru Domnul care este Autoritatea supremă în viața lor. Unii creștini, chiar în zilele noastre, sunt martirizați pentru că nu vor să iasă din voia lui Dumnezeu. Îmi închipui că aceștia, la fel ca martirul Ștefan, au onoarea să Îl vadă pe Domnul Isus stând în picioare și așteptându-i în slava Sa. Încă ne bucurăm de libertate, deși persecuția creștinilor își arată colții și pe pământul Americii. Dar, orice ar aduce ziua de mâine, pentru tine sau peste mine, rugăciunea mea este să alegem voia Domnului și să ne încurajăm unii pe alții la ascultare. Haideți să Îi dăm Domnului ascultarea noastră și să ne bucurăm de înmulțirea belșugului de har și binecuvântare, pe care El o va aduce peste noi.