(64) Șapte adevăruri despre botezul în apă

Botezul în apă este o lucrare diferită de nașterea din nou. Nici apa și nici botezul în sine nu au putere de salvare. Când apostolul Ioan folosește expresia „născut din apă și din Duh”, el se referă la nașterea din Duh (apa Îl simbolizează pe Duhul Sfânt, în Evanghelia după Ioan). În altă ordine de idei, în istoria bisericii, unii credincioși nu au făcut botezul în apă, pentru că nu au știut (nu au avut la dispoziție biblii, iar liderii lor spirituali nu i-au îndrumat) sau nu au mai avut ocazia (nu au mai avut timp). De exemplu, în cazul tâlharului de pe cruce, botezul în apă nu a fost posibil, deși acesta și-a mărturisit cu gura credința în Isus Hristos. Prin urmare, Mântuitorul l-a asigurat că va fi cu El în rai (Luca 23:43). Observăm că Isus Hristos îi înțelege și îi primește pe acești credincioși (cui i se dă mult i se cere mult, cui i se dă mai puțin nu i se cere chiar atât de mult). Dar noi trăim în era tehnologiei, unde accesul la informație este mult mai facil. Acest articol este în special pentru generația noastră. Dumnezeu ne-a dat multe lucruri și exigențele Lui vor fi pe măsură. Acestea fiind spuse, voi prezenta șapte perspective despre botezul în apă, pentru a înțelege rolul pe care acesta îl are în planul de mântuire întocmit de Dumnezeu pentru întreaga omenire.

Perspectiva ascultării de Dumnezeu se regăsește încă de la început pe paginile Scripturii. Ascultarea de Dumnezeu valorează mai mult decât jertfele (1 Samuel 15:22). Isus Hristos Însuși a fost ascultător atât în ceea ce privește botezul cât și moartea Sa pe cruce (Matei 3:13-15, Filipeni 2:7-8). Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește tuturor oamenilor să se pocăiască (Faptele Apostolilor 17:30) și să se boteze (Matei 28:19). Astfel, prima motivație pentru botezul în apă o reprezintă această dorință de a asculta de Dumnezeu și nu de ceea ce ne spun unii oameni (Faptele Apostolilor 5:29).

Smerenia trebuie să fie o caracteristică de bază a vieții celor născuți din nou. Isus Hristos S-a smerit în fața lui Ioan Botezătorul, pentru a împlini ceea ce trebuia împlinit. Episodul vindecării lui Naaman, din Vechiul Testament, prefigurează actul nașterii din nou și al botezului nou testamental. Naaman a trebuit să asculte de cuvintele profetului Elisei și să se smerească, cufundându-se de șapte ori în apele Iordanului, chiar dacă el considera că râurile din țara lui sunt mai bune. Abia apoi a experimentat Naaman vindecarea fizică și spirituală. Într-adevăr, după ce a fost vindecat de lepră, Naaman a hotărât să-L urmeze pe Dumnezeu și să I se închine doar Lui (2 Împărați 5:1-19). A doua motivație pentru botezul în apă este reprezentată de dorința de a ne smeri, după modelul lui Isus Hristos.

Bucuria legământului cu Dumnezeu trebuie să îi însoțească pe toți cei care s-au născut din nou și s-au botezat. De fapt, prin botez, noi îi oferim haina veche lui Hristos (împreună cu toate faptele noastre bune care sunt ca o haină mânjită înaintea lui Dumnezeu – Isaia 64:6) și primim în schimb o haină albă, ca simbol al curățirii, al nașterii din nou, al sărbătorii și al bucuriei. Famenul etiopian și-a manifestat credința în jertfa lui Isus Hristos și a dorit să fie botezat, după ce Filip i-a vestit Evanghelia. Apoi, acesta s-a întors în țara lui, fiind plin de bucurie (Faptele Apostolilor 8:26-39). În Apocalipsa 7 ne sunt prezentate mulțimi de oameni care stau în fața tronului și Îl laudă pe Dumnezeu, după ce și-au spălat hainele și le-au albit, în sângele Domnului Isus Hristos.

Botezul în apă ilustrează lucrarea nașterii din nou, realizată de Duhul Sfânt în viețile oamenilor. Cufundarea în apă simbolizează moartea omului vechi, în timp ce ridicarea din apă simbolizează făptura nouă. Prin cufundarea în apă, omul mărturisește că viața sa veche este înmormântată împreună cu Isus Hristos. Ridicarea din apă arată că el este o făptură nouă care a înviat împreună cu Isus Hristos. Așadar, botezul în apă trebuie să aibă loc după ce omul este născut din nou, deci după botezul realizat de Duhul Sfânt în viața credinciosului (1 Corinteni 12:13).

Botezul în apă reprezintă și mărturia unui cuget curat al credincioșilor (1 Petru 3:21). Cugetul nostru este curățit în urma pocăinței, a mărturisirii păcatelor și a credinței în jertfa lui Isus Hristos. Căci prin credința din inimă se primește neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10:10). Isus Hristos afirmă că va mărturisi înaintea Tatălui despre toți cei care Îl vor mărturisi pe El în fața oamenilor (Matei 10:32-33). Pe de altă parte, mărturia noastră nu se termină la botez, ci continuă pe tot parcusul vieții noastre pe pământ.

Botezul în apă poate fi comparat cu un certificat de căsătorie. În unele culturi, inclusiv astăzi părinții decid cu cine se căsătoresc copiii. Tot astfel, unele culte religioase consideră că pot să îi încreștineze pe copii, botezându-i cu forța. În acest fel s-au pervertit instituția căsătoriei și doctrina mântuirii. De fapt, o căsătorie autentică se bazează pe dragoste. Fiecare ar trebui să intrăm în căsătorie cu dorința de a-l face fericit pe celălalt. Pe de altă parte, Isus Hristos și-a iubit mireasa întreaga omenire. Prin urmare, relația de dragoste dintre noi și Dumnezeu începe la Calvar, prin pocăință și credință. La fel cum certificatul de căsătorie atestă legătura de dragoste dintre doi parteneri, actul botezului (certificatul de căsătorie cu Isus Hristos) simbolizează legătura de dragoste dintre cei care ajung să fie mântuiți și Dumnezeu.

Există și o perspectivă a veșniciei în legătură cu botezul în apă. Dumnezeu ne va judeca pe fiecare dintre noi în funcție de cunoașterea pe care o avem. Cu siguranță, El nu îi va trimite în iad pe cei care L-au căutat și au acționat conform încredințării pe care o aveau, mai ales în perioadele când Biblia nu era accesibilă tuturor oamenilor. Însă în vremea noastră cunoștința a crescut și beneficiem de multe resurse de care generațiile trecute nu au avut parte. Prin urmare, cei care Îl caută pe Dumnezeu și ajung la cunoștința acestui adevăr biblic dar totuși aleg să nu se boteze, vor răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru decizia lor. Dumnezeu cunoaște motivațiile fiecăruia, El știe gândurile ascunse ale inimii și nu poate fi înșelat de nimeni. Nu sfătuiesc pe nimeni să-și asume consecințele încălcării poruncii lui Dumnezeu, evitând să se boteze.