(50) Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii

Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Toți cei care suntem prigoniți din pricina neprihănirii am luat în serios lupta cu păcatul, cu firea pământească, pentru ca chipul lui Isus Hristos să prindă contur în inimile noastre. Această bătălie spirituală este foarte cruntă și se duce la nivelul faptelor, vorbelor, gândurilor, atitudinilor și motivațiilor noastre. Duhul lui Dumnezeu ne călăuzește și ne dă putere să luptăm împotriva firii pământești, pentru că noi, creștinii, nu mai suntem robi ai păcatului.

Isus Hristos ne mai vorbește despre un mod în care sunt prigoniți creștinii: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi” (Matei 5:10-12). Dacă noi suntem implicați în lucrarea lui Isus Hristos, prin care dorește să împace lumea cu El, cu siguranță că ne vom întâlni și cu acest tip de prigoană.

Uneori ne este foarte dificil să înțelegem de ce trebuie să suferim din cauza credinței noastre în Dumnezeu. Însă rațiunea suferinței lui Isus Hristos a fost împăcarea oamenilor cu Dumnezeu: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18).

Noi suntem dispuși să plătim un preț destul de mare pentru lucrurile pe care le considerăm importante. Dacă lucrarea lui Dumnezeu este importantă pentru noi, atunci vom plăti prețul aferent, fie că este vorba de timp, resurse materiale, renunțarea la relațiile cu unii semeni, schimbarea priorităților în viață, curățirea de păcate sau chiar persecuție. Dacă însă creștinismul nu ne costă nimic, atunci se prea poate să avem doar iluzia că ne-am întâlnit cu Dumnezeu.

Nu există un preț prea mare de plătit, atunci când în joc sunt sufletele oamenilor. Dacă și femeia se confruntă cu dificultățile nașterii, ca să aducă un copil pe lume, este normal să existe durere și în situațiile în care se nasc din nou oameni după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care sunt smulși din împărăția întunericului. Dar după ce un nou-născut vine pe lume, mama uită de toate neplăcerile provocate de durerile nașterii. Chipul celui nou venit pe lume îi aduce alinare și bucurie. Tot așa trebuie să reacționăm și noi, atunci când asistăm la nașterea spirituală a altor oameni. Când Dumnezeu a creat planetele, stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie (Iov 38:7), pentru că vedeau ce lucruri minunate apar la cuvântul lui Dumnezeu. Tot astfel și noi, creștinii, ar trebui să izbucnim în cântări de bucurie și în strigăte de veselie atunci când vedem oameni care se nasc din nou și trec din moarte spirituală la viață, prin puterea Duhului Sfânt.